Afiseaza creatiile participante la concurs
3 aprecieri
365 vizualizari
Ghelmegeanu Diana-Gabriela
O întreagă aventură
Clasa: a 3-a
Data postarii: 12.03.2014
 

O ÎNTREAGĂ AVENTURĂ

 

            Era o zi frumoasă de primăvară. Soarele strălucea, păsările ciripeau şi totul era minunat.

            Eu m-am dus cu prietenii mei să ne plimbăm cu bicicletele în parc.

            Dintr-o dată, după ce prietenii mei au plecat, eu am rămas singură în parc şi am văzut că se îndrepta spre mine un cavaler cu o armură atât de strălucitoare, încât aproape că te orbea. El călărea un minunat cal alb, frumos şi puternic, apoi a înaintat uşor spre mine, iar eu, mută de uimire, nu mai puteam scoate niciun cuvânt.

            Când mi-am mai venit în fire, dar totuşi surprinsă, cavalerul cel strălucitor mi-a spus că are urgent nevoie de ajutor, pentru că un vrăjitor foarte rău şi puternic a răpit-o pe prinţesa pe care el trebuia să o păzească.

            Acceptând să îl ajut, am pornit împreună să o salvâm pe prinţesă. Eram nerăbdătoare să văd ce aventuri mă aşteaptă, dar încă nu realizam pe deplin că ne păştea un mare pericol.

            La început a fost simplu. Am trecut prin pajişti de culoarea smaraldului. Razele soarelui scăldau pământul în nişte minunate raze de lumină.

            De la o vreme am intrat într-o pădure întunecată şi deasă iar vântul scotea nişte zgomote înspăimântătoare, şuierând printre ramurile copacilor.

            Dintr-o dată, în calea noastră ieşise un urs care mă înfiora atât de tare încât îmi clănţăneau dinţii în gură. Deodată, mârâind, ursul întrebă:

            - Cine îndrăzneşte să intre în pădurea mea? Eu sunt paznicul acestei păduri şi nu suport să veniţi aici fără invitaţie!

            Cavalerul zise:

-          Noi îndrăznim! Nu ne pasă de invitaţia ta! Ne continuăm drumul!

-          Ah, ce obraznic! Bine, vrei să ne certăm?

-          Nu avem chef de ceartă! Noi plecăm!

-          Atunci, să vedem cât de bine te lupţi!

-          Bine! Să te văd, fiară!

            Cavalerul scoase din teacă o sabie şi începu lupta. Din fericire, cavalerul l-a biruit pe urs.

            La ieşirea din pădure am zărit castelul vrăjitorului. De jur împrejur era o ceaţă verde-gălbuie, aşa că nu se vedea mai nimic. Am înaintat.

            La intrare stătea un dragon vorbitor ce păzea împrejurimile. Cavalerul, pentru a-l deruta, a aruncat o piatră în sens opus. Pentru că dragonul a fugit să vadă ce este, noi am încercat să intrăm.

            Când se întorcea, dragonul ne-a văzut. Cavalerul îmi strigă: „Fugi!”

            Am fugit, dar m-am împiedicat, iar bestia m-a prins.

            Cavalerul s-a luptat şi a reuşit să mă salveze.

            Am intrat. Vrăjitorul nu era prezent. Găsind încăperea în care era prinţesa, am salvat-o.

            Deodată, vrăjitorul şi-a făcut apariţia. A vrut să arunce peste noi o vrajă de îngheţare, dar prinţesa a reflectat vraja în armura cavalerului curajos.

            Noi nu ştiam, dar, din pricina vrăjitorului erau dragonul şi pădurea, iar el fiind îngheţat, ele nu mai existau.

            Cavalerul a dus-o la palat pe prinţesă şi pe mine acasă şi am trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi!

 
  • Ghelmegeanu Diana-Gabriela
    O întreagă aventură
    3
    365