Afiseaza creatiile participante la concurs
1 aprecieri
503 vizualizari
Dogaru Diana
Caz: Paul Newman
Clasa: a 9-a
Data postarii: 12.02.2014
 

Cand am iesit din intunericul salii de cinema in lumina  puternica a soarelui, aveam doar doua lucruri in minte: Paul Newman si cum sa ajung acasa.

Cu aceste ganduri am pornit... Unde? Nu stiu! Cert era ca trebuia sa ajung cu orice pret acasa. Cotrobaind prin buzunare in cautarea unor bani, am dat peste o poza de tip buletin. Era semnata pe spate: “Paul Newman”. Acum imi dau seama de ce acest nume imi rasuna in cap in timp ce stateam ascuns in cinema. Era un domn stimabil,saten cu ochi caprui. Chipul acestuia denota o oarecare severitate. Dar ce era defapt cu acest domn? Cine era el? Cu ce se ocupa? Si ce se intamplase cu el? De ce dupa ce mi-am recapatat cunostiinta, el era singura persoana de care imi aminteam?

Purtand o discutie destul de serioasa cu mine, sunt intrerupt de un sunet de apel. Caut surasa sunetului si o gasesc intr-un final in buzunarul paltonului meu negru si prafuit ca dupa o incaerare in nisip.

Raspund,dar nu foarte sigur ca voi recunoaste vocea celui ce ma suna, Dave Peter:

      -  Alo!? Raspund eu cu o voce parca sugrumata.

      -  Zack! Ai rezolvat-o cu Newman? Ai mai aflat ceva?

Atunci mi s-a luminat mintea. Eu eram Zack Collins, detectiv (particular mai nou) si eram in cautarea acestui Paul Newman care reprezenta primul meu caz in piele de coordonator al operatiunii. Facand aceasta pauza in vorbire ca sa ma gandesc, Dave ma intreaba din nou:

      -   Zack!? Ai mai aflat ceva?

       -  Nu, Dave! Nimic! Am intrat in sala de cinema, unde a fost ultima data vazut. Am analizat locurile si... tentativa esuata! Nicio urma de sange, nimic... Parca s-a evaporat!

       -  Bine, atunci intoarce-te la sectie si cautam probe noi in casa lui.

       -  Nu pot Dave. Iar am avut o pierdere de cunostiinta. Ma duc acasa sa ma intind in pat, poate am vreo revelatie.

Incheiand apelul cu un  simplu “Pa!”, urmat de caldurosul « Sa te faci bine ! » a lui Dave, plec spre masina mea, parcata la cativa metrii de locul unde m-am oprit sa port conversatia.

Urcand la volan, am pornit spre Time Square, pe una dintre strazi fiind blocul unde locuiesc intr-un apartament destul de modest.

In timpul in care cugetam, am si ajuns. Am coborat repede din masina, aproape uitand sa o incui, si am luat-o grabit pe scari. Am urcat si am ajuns in fata apartamentului 13. Tremurandu-mi mana pe cheia din usa, am descuiat usa, am intrat grabit, lasand usa larg deschisa cu cheile in ea, si am intrat in bucatarie unde ma asteptau pastilele.

Mi-am luat doza de “droguri” si somnifere, luand dublul dozajului normal.

M-am tarat spre dormitor, ajungand intr-un final in pat, adormind la doua secunde dupa ce am pus capul pe perna, dar cu gandul tot la cazul “Newman”.

Si iata ca revelatia chiar isi face aparitia!  Paul Newman, 37 de ani, bolnav de schizofrenie, cu opt sau noua tentative de suicid. Deci disparitia acestuia nu se putea baza chiar pe o posibila crima. M-am trezit imediat, am tras cateva haine uzate pe mine si am plecat spre sectie.

Ajungand, il vad pe Dave, care la contactul cu privirea mea se mira si se amuza in acelasi timp :

      -  Ce faci Zack!? Nu ai spus ca te culci? Si ce-i cu hainele astea? Ce s-a intamplat cu tine?

      -  Nu este timp pentru explicatii! Hai cu mine la afisier! Raspund eu taios.

Ajungand in fata afisierului, in centrul caruia era lipita poza lui Newman, ii spun lui Dave ceea ce a fost revelatie pentru mine:

      -  Paul Newman, 37 de ani, bolnav de schizofrenie, cu opt sau noua tentative de suicid. Ultima data a fost vazut intrand in sala de cinematograf, dar fara a mai fi iesit! Ati cautat peste tot?

      -  Da, Zack! Mai putin in sala de proiectii, unde oricum nu avea cum sa intre, nu avea acces!

      -  Era duminica seara. Cinematograful face o curatenie generala pentru ziua de luni, duminica seara. Prin urmare, spre cinema!

Ajungand acolo, am pornit spre sala de proiectii, unde strigam:

    - Paul! Paul! Paul!

Nu primim niciun raspuns, dar mai incercam o data:

    - Paul! Paul! Paul!

Acelasi rezultat negativ.

    - Am innebunit Dave! Totul a fost o inscenare in mintea mea!

Chiar in momentul in care vroiam sa iesim, din camera minuscula a proiectorului, se aude un raset. Deschidem usa si il gasim pe Newman.

      -  Zack! Ai avut dreptate! Esti genial! Hai sa-l luam si sa pornim spre sectie!

Si iata-ma rezolvand primul meu caz. Un erou in haine uzate, care poate oricand sa uite pana si cine este el.

 
  • Dogaru Diana
    Dulce, nu amar
    2
    522
  • Dogaru Diana
    Promisiune...
    3
    412
  • Dogaru Diana
    Speranta
    2
    425
  • Dogaru Diana
    Priviri neintelese
    2
    434
  • Dogaru Diana
    Epilog. Iertare
    2
    440
  • Dogaru Diana
    Adiere dulce-amara
    1
    421
  • Dogaru Diana
    Caz: Paul Newman
    1
    503