Afiseaza creatiile participante la concurs
2 aprecieri
30 vizualizari
Preda Cristina-Margo
Simbolismul
Clasa: a 11-a
Data postarii: 12.05.2018
 

Prin simbolism se intelege un curent literar european, ce si-a propus sa regaseasca esenta poeziei; apropiindu-se mai mult de muzica decat de pictura, lirica nu trebuie sa exprime, ci sa sugereze, prin intermediul simbolului si prin valorile eufonice lexicale, echivalentele plastice ale realitatii si ale celor mai subtile nuante ale gandului, impresiilor si trairilor sufletesti.Simbolismul a aparut initial in Franta in ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, ca o creatie impotriva romantismului, parnasianismului si a realismului naturalist. Noul curent s-a constituit in opozitie cu pozitivismul epocii. El opunea descrierii fenomenelor si faptelor un tot indivizibil, a carui dimensiune principala devine spatiul: eul poetic si lumea. Simbolismul a predominat viata literara franceza intre anii 1885-1900, dar limitele temporale sunt conventionale. Simbolismul a avut precursori si a lasat posteritatii mostenire o descoperire esentiala: poezia are natura sa particulara, continentul sau imaginar, in care actioneaza legile specifice ale literaturii.Trăsăturile reprezentative sunt:

  1. Respingerea prazaismului adică a ceea ce este comun, banal și a expresiei discursive, poezia fiind definită ca artă de a simți. Principiul de bază al poeziei simboliste constă în expresia exclusivă a sensibilității. Poetul simbolist nu este preocupat nici de natură, nici de aspectele ibiective ae realității exterioare nici de problematica socială. Obiectul poeziei simboliste este reprezentat de stările sufletești confuze și de obicei negative cum ar fi melancolia, plictiseala, spaima, disperarea, tristețea etc.
  2. Folosirea simbolului: numele curentului nu vine de la cuvântul simbol și de la folosirea acestuia ci de la numele manifestului literar al simbolistului Jean Moreas. Simbolul a fost folosit și de romantici pentru a lămuri, a materializa o idee. Simboliștii folosesc însă pentru a sugera nu a clarifica ideea. De aceea spunem că poezia romantică este explicit simbolică, pe cand cea simbolică este implicit simbolică.
  3. Folosirea sugestiei drept cale de exprimare a corespondențelor adica o legatură ascunsa dintre lucruri. Mijloacele de realizare a sugestiei sunt multiple; prin folosirea sugestiei se rămâne voit într-o formă neclară de exprimare. Unul dintre teoreticienii simbolismului, poetul francez St. Mallarme afirma: „…arta adevărată este întotdeauna de neînțeles; odată înțeleasă ea încetează de a fi artă pură.”. Aceste corespondențe sunt sugerate prin folosirea florilor, sunetelor muzicale, culorilor, mirosurilor, adică prin cultivarea senzațiilor coloristice, muzicale, olfactive etc. O formă a sugestiei este sintezia, un complez de senzații transpuse literar prin îmbinarea imaginilor vizuale, auditive, olfactive, tactile, gustative cu ajutorul figurilor de stil. În simbolism sintezia reprezintă un proces fundamental prin care se realizează o imagine integrală și nu fragmentală a realității: „Primăvara=o pictură parfumată cu vibrări de violet.” (G. B. „Nevoi de primăvară”)
  4. Înclinația spre stările sufletești nedefinite, predispoziția pentru reverie, visare, pentru proiecția diafană nedefinită în timp și spațiu.
  5. Muzicalitatea interiorizată, înțeleasă ca senzație interioară.Muzicalitatea corespunde unor senzații sufletești. Simboliștii consideră muzica categorie poetică fundamentală datorită posibilităților ei de sugestie absolută. Vorbind despre muzicalitate Mallarme afirma: „Poezia nu e decât muzică prin excelență”, iar Macedonski spunea: „Arta versurilor nu este nici mai mult nici mai putin decât arta muzicii.”. Poetul francez Paul Verlaine, referindu-se la modalitățile prin care se obține muzicalitatea unui text poetic simbolist spunea „Cuvintele vor fi alese pentru valoarea lor sonoră obținută atât prin ritmul și rima perfecte, ci mai ales prin repetiția obsedantă a unor cuvinte sau vocale.”. Așadar, in poezia simbolistă muzicalitatea se obține prin pauze, asonanțe, aliterație, refren, laitmotiv etc.
  6. Deschiderea față de inovațiile formale: folosirea versului liber.
  7. Preferința pentru anumite teme și motive cum ar fi: singurătatea, nevoia, reveria, crepusculul, spleen-ul, toamna și ploaia, orașul, marea, corăbiile, instrumentele muzicale, patul etc.

Simbolismul romanesc s-a conturat ca expresie a unei sensibilitati, a unor trairi sufletesti necunoscute predecesorilor. În noul curent literar s-au cristalizat psihologia şi aspiraţiile intelectualităţii citadine, îndeosebi a celei mic-burgheze.Deprimarea morală, ce se va dizolva în noţiunea generală de inadaptare, alcătuia starea de sirit omogenă a noilor generaţii de intelectuali. În această atmosferă, noul curent literar, ce propunea alte valori în locul celor consacrate, era receptat tot mai frenetic. Meritul hotărâtor al simbolismului românesc îl constituie dislocarea şi dizolvarea epigonismului eminescian de la sfârşitul veacului trecut şi începutul secolului nostru. 

 
  • Preda Cristina-Margo
    Simbolismul
    2
    30