Afiseaza creatiile participante la concurs
1 aprecieri
281 vizualizari
BOZUC ALEXANDRA ROBERTA
Prințesa plictisită
Clasa: a 4-a
Data postarii: 15.02.2018
 

           Mergea cu pași micuți dar repezi, hotărâtă să ajungă. Nu știa încotro se îndreaptă dar era convinsă că mergea pe drumul cel bun.

          A tot înaintat prin noaptea adâncă fără să se oprească și deja  obosela i-a cuprins întreg corpul. Undeva în față se auzea o curgere de apă. Prințesa lăsă pădurea în urmă și se apropie de mal. O barcă plutea legănându-se pe apa rece și limpede. Cum se urcă în ea căzu într-un somn adânc, binemeritat.

           Peste noapte se sui în barcă o fetiță care, cu multă grijă să nu deranjeze pasagerul, traversă râul cel lung până în partea cealaltă.

Prințesa se trezi speriată și o întrebă pe fată cum o cheamă. Așa află Elena că salvatoarea ei se numește Eli, cea mai mare dintre cei șase frați ai familiei Duncan . Ei locuiau intr-un sat micuț, pe partea cealaltă a râului.

Cele două fete au pornit la drum povestind, râzând, ținându-se de mână și când au ajuns în fața casei erau deja cele mai bune prietene .

            Elena omise să spună cine este și de ce se pierduse. Fu primită cu multă căldură și îmbrățișări de către Andy, gemenii Jhon și Tonny, Robert și mezinul George. Andy avea șaptesprezece ani, gemenii aveau opt, Robert șase, iar George împlinea patru ani peste o săptămână. Prințesa încântată să îi cunoască observă că fiecare dintre ei aveau de îndeplinit câte o sarcină după vârstă și dori să ajute și ea. Mama era încântată să mai aibă un ajutor. Spre seară s-au retras cu toții să se odihnească.

            Eli o duse în camera unde urmau să doarmă împreună. Camera era mică, avea un pat moale și un șifonier micuț dar cochet. Elena obosită se așeză în pat și adormi pe loc.

            Dimineața se treziră devreme. Toți se îmbrăcară gros deoarece afară era frig. Merseră cu căruța până la un râu de unde urmau să aducă apă. Băieții plecară după lemne, iar fetele se intoarseră acasă unde mama si cei mici pregăteau ceva de măncare.

            Zilele treceau cu repeziciune , erau pline de răsete, muncă, joacă, voioșie și vorbe bune care îi ungeau sufletul. Erau momente frumoase într-o familie simplă dar foarte unită. Serile călduroase de vară le petreceau afară ,întinși pe spate admirând cerul înstelat. Părea că se cunoșteau de o viață, părea că acolo se născuse. Încet încet pe fața prințesei se înfiripă un zămbet suav, iar în ochii mari și largi  se aprinse o luminiță de mult pierdută : era într-adevăr fericită!

            Elena se gândea la familia ei și la doamna Petra cu multă tristețe. Ar fi vrut să se întoarcă acasă, ar fi avut atât de mult de povestit! Ar lua cu ea bucuria trăită aici și ar fi împărtășit-o cu ei! Putem fii fericiți împreună!  Îi șoptea o voce interioară.

           Acum era liberă și în sfârșit fericită ; îi lipsea ceva dar nu știa ce… Se culcă mai dreveme sperând să îi vină o idee. Când a adormit a auzit o voce care îi striga : ,,Întoarce-te la palat! Vei fii fericită!”

           Copila se trezi imediat să vadă cine îi șoptea. Când deschise ochii rămase înmărmurită. Era în camera ei de la palat și doamna Petra bătea la ușă strigând-o.

           Totul a fost un vis. Un vis din care ar fi vrut din tot sufletul să nu se trezească!

           Elena de atunci, și-a acceptat soarta, s-a putut bucura de viața ei de prințesă și când a ajuns regină a condus regatul cu multă înțelepciune. Și visul frumos a continuat până la "și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și de nu au murit poate mai trăiesc și astăzi!"

 
  • BOZUC ALEXANDRA ROBERTA
    Prințesa plictisită
    1
    281