Afiseaza creatiile participante la concurs
0 aprecieri
45 vizualizari
Banica Irina Maria
Irina Maria Banica
Clasa: a 3-a
Data postarii: 22.11.2017
 

Aventură în nămeţi

 

Irina Maria BĂNICĂ

 

            Era o zi furtunoasă de decembrie. Eram în biroul meu și mă gândeam pe cine să trimit în următoarea misiune de la Polul Nord, pe Tiril şi Opti sau Olivar şi Tiril?

            -Doamnă, avem veşti de la domnul Tiril, îmi spune comandantul Cârtiţă.

            -Ce s-a întâmplat?

            -Am primit acest plic, mai mult nu ştiu.

            Iau acel plic în mână şi îl desfac. Am fost şocată, Opti şi Olivar aveau probleme: Opti a rămas blocat într-o peşteră când a plecat cu câţiva copii să caute foci, iar Olivar a dispărut.

            -Până aici! am pus  mâna pe telefon şi l-am sunat pe Tiril. Alo! Bună ziua, sunt comandantul Irina Bănică şi vroiam să vă întreb despre cei doi detectivi, ştiți cum s-a întâmplat?

            -Nu, ştiu doar de domnul Opti, pentru că eram cu el.

            -Foarte bine, plecăm mâine la prima oră.

            -Cum? nu pot, nu sunt gata este prea de vreme.

            -Doriţi să primiţi titlul de ”Cel mai bun salvator al anului”, nu-i aşa?

            -Aşa-i.

            -Atunci facem cum am zis: mâine luăm vaporul 3004 care ne va duce la Polul Nord, iar de acolo luăm sania trasă de câinii prietenului meu. Înțeles?

            -Înțeles, doamnă!

            -Scrie-ți pe o foiţă, că până mâine dimineaţă o să uiţi!

            -Cum? Alo? Doamnă, doamnă?

             Dar vorbea singur. Eu eram deja pe drum spre casă, pentru a-mi pregăti bagajul.Aşa ar fi trebuit şi domnul Tiril să facă, dar nuştim asta

             A venit timpul. Stăteam pe ponton şi îl aşteptam pe Tiril. Din când în când mă uitam la ceas şi oftam.

            -Of, doamne, unde este?

            -Sunt aici, vin!

            -Era și timpul, o să pierdem vaporul!

            -Da, ştiu, îmi pare rău!

            Arăta ca un copil după antrenament. Era ciufulit, îşi pusese tricoul invers şi era şifonat mai rău ca o varză.

            -Haide odată, sus!  Aoleu, aoleu, o să pierdem vaporul, o să, o să…

            Şi, minune de la Dumnezeu, m-am văzut pe vopor cu Tiril. După ceva timp am ajuns la Polul Nord. Am luat sania trasă de câini şi am pornit spre peştera unde rămăsese blocat Opti.

            Eram în faţa peşterii, era imensă.

            -Aici s-a întâmplat povestea…

            -Gura! Uite, oamenii aceia fac copci în ghiaţă, luam un topor şi BUM… Opti e liber!

            -Nu sunt sigur că o să meargă!

            -Mai taci Tiril! Buna ziua, ne puteți împrumuta şi nouă un topor?

            -Bineînţeles!

Toţi ne luptăm s-ă spargem peretele uriaş de ghiaţă. Numai Tiril stătea şi se uita la noi cu o oarecare nelămurire.

            -Hello, noi facem ceva aici!

            -Ştiu dar, dar, dar...

            -Taci şi munceşte, altfel o să spargem peretele asta ˝joi la vara˝!!!!

             Ei, până la urmă am reuşit să spargem ghiaţa. Dar, ce să vezi? Olivar stătea ghemuit lângă Opti, tremurând.

             Ce Dumnezeu se întâmplă aici? Domnule Olivar ce faceţi aici?

            -Buna ziua doamnă comandant Bănică, dacă îmi permiteţi am să vă povestesc.

            -Ooo, ce frumos domnule! Până acum nu am mai fost niciodată întrebată aşa politicos Vă rog frumos, puteţi începe!

            -Vă mulţumesc! Citiți acest bileţel:

 

                                   Domnule  Olivar,

          Sunt un aventurier pierdut.

          De ajutor aş avea nevoie

          In ţara gheţurilor.

          Sub un perete de gheaţa mă veţi găsi de îndată.

Cu respect,

Opti

 

         Aşa se face că am ajuns aici și când stăteam pe scară, după ce am spart partea de sus, am încercat să îi arunc o frânghie, dar am alunecat şi am căzut lângă Opti, iar din cauza  acestui frig înfiorator a îngheţat acea crăpătură …

        -Bună ziua! A comandat cineva o pizza?

        - Da, eu.

        -Poveștile astea îmi fac foame. Până la urmă n-am mai mâncat de azi dimineaţă spune Tiril.

        -Este de abia ora unu! Of, dar de ce îmi mai bat capul? Hai să mergem până nu degerăm aici!

        -Sunt de acord, spuse Olivar.

        După ce ne-am întors acasă, nu ştiu cum s-a întâmplat, am fost promovată poliţist internaţional.

        Într-o zi în secţie a intrat un bărbat cu un şort verde, nu avea şosete în picioare, sus avea un maieu şifonat (încă cred că a dormit cu el), mai avea şi o geacă din piele de un maroniu deschis şi nişte ochelari foarte draguţi, dar pe faţa lui arătau ca o plăcintă digerată.

       -Doriţi ceva? spun eu puţin scârbită.

       -Bună drăguţo.

       -Tiril, tu ești?

       -Răspuns corect!

       -Ti ! Ti ! Ti !

       -Hopa! Se pare că a venit maşina.

       -Ce maşină?

       -A venit taxi-ul, s-a terminat programul.

       -Ce taxi?

       -Ei, nu contează. Pa, poate vii mâine. Atunci putem vorbi. Am ieşit din birou,   lăsându-l pe Tiril singur, destul de surprins. Încă mai ţin minte ce faţă avea…

        Până la urmă am devenit şef secţie şi am trăit fericită drept poliţai internaţional….

 

 

 
  • Banica Irina Maria
    Irina Maria Banica
    0
    45