Afiseaza creatiile participante la concurs
1 aprecieri
25 vizualizari
Manole Ioana maria
De ce ne certam cu părinții?
Clasa: a 6-a
Data postarii: 14.11.2017
 

De ce ne certăm cu părinţii?
Oare de ce ne certăm cu părinţii? Ce motive am avea? Nu ar trebui să fim mai înţelegători?

Eu sunt doar o fată de 12 ani. Nu stiu să răspund la aceste întrebări. Ştiu doar că am nevoie de ocrotire şi îndrumare. Şi, mai ales, am nevoie de dragoste. Ori de câte ori nu simţim aceste lucruri încercăm un sentiment de revoltă care se manifestă de obicei prin supărare, nemulţumire şi chiar prin ceartă. De fapt, noi copiii, fiind sinceri, surprindem momentele în care părinţii noştri vor să pară ceea ce nu sunt - de exemplu atunci când, cer ca noi să nu folosim telefoanele sau calculatorul deşi ei le folosesc aproape mereu. E adevărat, mulţi dintre părinţi, pentru că nu au timp să se joace cu noi, ne oferă televizorul şi calculatorul ca o alternativă. Dar aceste lucruri nu înlocuiesc dorinţa noastră de joacă, de dragoste, de a petrece cât mai mult timp împreună.

Aş mai vrea să vă spun un secret: darurile, oricât de multe şi scumpe ar fi, nu ne mulţumesc la fel de mult cât ne mulţumeşte o clipă petrecută împreună cu părinţii noştri. Am primit multe jucării de-a lungul anilor dar cele mai frumoase amintiri sunt legate de ieşirile împreună cu părinţii, fie că erau în parc, în oraş sau în concedii. Aşa că, lipsa timpului petrecut împreună ne poate supăra şi putem ajunge chiar şi la ceartă.

Uneori, venind de la şcoală, am dori să povestim o întâmplare amuzantă sau să fim întrebaţi pur şi simplu, cum ne simţim. Doar că, nu de fiecare dată se întâmplă acest lucru şi suntem mai degrabă întrebaţi despre note, teme şi suntem trimişi imediat să învăţăm şi să scriem, fără comentarii. Cât de mult mi-aş dori ca părinţii să se pună în locul nostru, măcar pentru o zi...Ghiozdanul este atât de greu, colegii sunt uneori răi cu noi, poate luăm şi o notă mică şi ceea ce ne trebuie în acele momente este afecţiunea şi dragostea părintească. Vrem să putem spune adevărul fără a ne fi teamă de pedepse.
Până acum doi ani, treceam uneori prin momente mai proaste cu părinţii mei şi atunci singurul lucru pe care îl puteam face era să mă rog. Mă rugam lui Dumnezeu ca ei să stea mai mult cu mine şi să nu cumva să îi pierd, viaţa făra ei fiind de neimaginat. Îi rugam şi să mergem la Biserică dar ei erau fie prea obosiţi, fie prea ocupaţi. La un moment dat am încetat să le-o mai cer dar continuam să mă rog...Până într-o zi, când ruga mi-a fost ascultată şi părinţii mei au început să meargă împreună cu mine şi cu sora mea, Elena, la Biserică. De atunci părinţii noştri petrec din ce în ce mai mult timp cu noi, nu ne mai certăm, glumim şi suntem foarte fericiţi cu ceea ce avem. Şi ghiciţi ce, de *ând avem încă o soră:Ilinca. O iubim mult, şi dăm mulţumire lui Dumnezeu pentru fericirea din familia noastră. Şi îl mai rog ceva pe Dumnezeu: să facă în aşa fel incât tata să îşi păstreze locul de muncă aici, în ţară, şi să nu fie nevoie ca el să caute un loc de muncă în străinătate.

 

 
  • Manole Ioana maria
    De ce ne certam cu părinții?
    1
    25
  • Manole Ioana maria
    Eu si Universul
    0
    21