Afiseaza creatiile participante la concurs
22 aprecieri
398 vizualizari
Postat de:
Branza Victoria
PRINȚESA PLICTISITĂ
Clasa: a 4-a
Data postarii: 23.10.2017
 

Prințesa plictisită

 

            Când cineva spune cuvântul PRINȚESĂ oricine s-ar gândi la bogăție sau la bucurie. Prințesa Elena nu este o astfel de persoană.Pentru ea acest cuvânt înseamnă doar tristețe, plictiseală și monotonie. Ei nu îi plăcea să fie prințesă, mai ales că profesoara ei era guvernanta Petra, mereu rece și serioasă.

Timpul trecu, însă dorințele prințesei nu s-au schimbat.Ea voia să fie liberă și să se joace precum un om simplu, nu să se supună regulilor plictisitoare de la curte, dar părinții ei nu îi dădeau voie să își împlinească acest vis. Într-o seară ieși fără voie din castel chiar atunci  când niște musafiri foarte importanți veniseră.

Micuța prințesă ,care acum crescuse simțea o senzație neobișnuită, dar plăcută. Era pentru prima dată liberă și fericită. Se duse în grădina palatului și privi în sus, la bolta cerului. Privind mai cu atenție își dădu seama că vede planeta Marte. Apoi observă câteva constelații. Își aduse aminte de fiecare oră a domnului Jaime. Pe  chipul ei se înrămă o senzație de bucurie. Chiar dacă era seară, se duse în cămăruța unde știa că profesorul își petrece noaptea. Merse acolo și îl găsi pe profesor pe un scaun. Citea ceva și părea foarte interesat. Elena intră, îl salută și se așeză lângă el la invitația acestuia. Era tristă și îngrijorată. Liliecii din ochii ei se zbăteau speriați. Profesorul o întrebă cu glas duios de ce a venit la el tocmai la acea oră. Ea îi răspunse:

            -Nu mai pot să trăiesc în acest mod. Mă simt ca un animal sălbatic închis într-o cușcă. Nimic nu se schimbă. Numai zâmbete prefăcute și protocoale. Chiar dacă nu ar trebui să facă fiecare ce vrea, ar trebui să facă lucrurile respective cu plăcere. Tot castelul este plin de monotonie. Nu există distracție sau veselie. Acum este pentru prima dată când ies din castel și merg atât de departe.

            -Of! Dar nu ar trebui să pleci de la castel, mai ales la ora aceasta târzie. Părinții tăi își vor face griji pentru tine.

            -Nu prea cred. Poate își vor face griji că nu apar la petrecere, la invitați.

            -De ce vorbești așa? Părinții tăi țin foarte mult la tine și te iubesc foarte mult. Au adus-o pe guvernanta Petra, cea care a educat multe generații de prinți și prințese. Au făcut ce era mai bine pentru tine.

            -Poate. Dar doar pe partea aceasta, spuse Elena oftând și gândindu-se la părinții săi. Nu mă lasă să mă distrez, să mă joc sau să fiu veselă.

            -Este normal să te simți așa. Ei te iubesc foarte mult, dar așa trebuie să se întâmple. Acestea sunt regulile. Poate că așa s-au simțit și ei cândva şi chiar dacă  spuneau cuiva nu erau înțeleși. Cei de viță nobilă nu ar trebui să se comporte ca și oamenii de rând. Nici măcar nu trebuie să vorbească cu ei dacă nu au voie, spuse profesorul pe un ton care o făcu pe prințesă să fie atentă.

            -Dar chiar nu se pot schimba aceste reguli și protocoale?

            -Ba da, însă doar regele și regina o pot face. Tu trebuie să-i convingi...

            -Lucru ce este imposibil de făcut, adăugă Elena pe un ton dezamăgit.

            -Întocmai. Chiar dacă odată și ei au vrut să le schimbe sunt prea loiali strămoșilor și ar face orice să le respecte regulile.

            -Știu asta. Tocmai mi-a venit o idee! Mulțumesc frumos pentru tot. O seară bună și scuze pentru deranj!

-Pe *ând! Salută domnul Jaime curios și nerăbdător să afle planul isteţei prințese care sigur născocise ceva ce sigur va funcționa.

            Prințesa alergă până la palat și acolo îi găsi pe rege și pe regină. Învitații tocmai plecaseră și, înainte ca ei să poată spune un cuvânt, Elena le spuse:

            -Mami, tati, am o idee! Mâine,fiindcă se apropie ziua mea, am putea să ne petrecem ziua împreună, dar nu la castel, ci să mergem prin regat și să fim oameni simpli, spuse prințesa dintr-o suflare.

            Cei doi se gândiră ceva timp și în cele din urmă acceptară, amintindu-şi că şi ei au avut aceeaşi dorinţă iar părintii lor îi refuzase.Elena a fugit repede în dormitorul ei nelăsându-i pe părinți să se răzgândească sau să spună altceva. Aceasta nu a dormit deloc toată noaptea deoarece o aștepta o zi neobișnuită, dar minunată. Va fi pentru prima dată când va avea voie să facă orice vrea și să fie fericită, ducând o viață simplă măcar pentru o zi.

            Noaptea, care păru mai lungă ca niciodată , se retrase făcând loc dimineții. Prințesa, cum văzu prima rază de soare se ridică din pat și merse în bucătăria palatului unde pregăti ea singură micul dejun pentru ea și părinții săi. Apoi așeză o măsuță în foișor nu în salon, așa  cum servitorii făceau de obicei.

            După ce regele și regina s-au trezit, au mers în salon, dar acolo nu au găsit decât un bilețel pe care scria: “Mergeți în locul unde stăm cel mai puțin.”Cei doi si-au dat seama imediat despre ce loc era vorba și au mers acolo grăbiți.

 Foișorul era ca o terasă în mijlocul grădinii palatului, dar acoperită de multe plante si flori cățărătoare. Era înconjurat de coloane de marmură, iar podeaua era tot de marmură albă. În mijloc era o măsuță cu trei scaune din lemn de nuc.Elena îi aștepta pe unul dintre cele trei scaune. Chiar și regele și regina erau bucuroși că puteau lua micul dejun împreună, în acel loc minunat,unde regele visase de multe ori să stea cu părinții lui. După ce au mâncat și au băut ceaiul au facut o scurtă plimbare prin curtea palatului, apoi au mers prin întregul regat. Nu au mers însă cu trăsura, ci doar pe jos fără gărzi sau servitori. Au mers prin toate locurile din regat și au stat de vorbă cu locuitorii. Chiar dacă acum era mare ,prințesa nu s-a abținut să se joace cu copiii pe care îi întâlnea. Cea mai mare dorință a ei se împlinise. A văzut ce înseamnă să fie un om simplu.

Când au ajuns seara la palat prințesa și-a dat seama că a doua zi era ziua ei de naștere. În acea dimineață au luat micul dejun tot în foișor, iar regele și regina au pregătit chiar ei masa. Apoi, mai târziu au dus-o pe prințesă în sala tronului. În centrul acesteia era așezată coroana regală. Atunci regele și regina i-au spus că darul lor pentru ea era încoronarea. Aceștia au înțeles dorințele prințesei și și-au amintit că și ei voiau aceleași lucruri în tinerețe, dar nu au avut curaj să spună. În câteva minute va deveni regină. I-au mai spus că o vor lăsa să facă propriile reguli și să domnească cum crede ea că este mai bine, având deplină încredere în ea.  Prințesa era în culmea fericirii când auzi vorbele părinților ei. Aceștia i-au lăsat timp să se pregătească pentru marele eveniment. În sală a intrat multă lume. Erau atât nobili cât și oameni de rând.

Când a reapărut Elena toți o aclamau. Era îmbrăcată într-o rochie de catifea albastră decorată cu dantelă albă. Avea părul prins intr-un coc simplu, dar elegant. Regele și regina i-au pus coroana regală pe cap, iar preotul a rostit câteva cuvinte pentru ca ea să poată deveni conducător. După ce întreaga festivitate s-a terminat, domnul Jaime a felicitat-o și pentru încoronare, dar și pentru ideea pe care a avut-o.

De atunci nu au mai existat diferențe între nobili și oamenii de rând . Noua regină era liberă și fericită,  dar nu pentru o zi, ci pentru totdeauna.

 

           

           

           

           

 

 

 

 
  • Branza Victoria
    PRINȚESA PLICTISITĂ
    22
    398
  • Branza Victoria
    TREI PRIETENI, POMPEIUL SI LEGENDELE LUI
    14
    12,835