Afiseaza creatiile participante la concurs
1 aprecieri
285 vizualizari
Ionescu Ioana
Pe cărările timpului
Clasa: a 8-a
Data postarii: 01.06.2017
 

   Se spune că viața este imprevizibilă. Se spune că te uimește, te ia prin surprindere și te pune în fața faptului împlinit. Viața este o corabie de ani, un cufăr plin cu luni, o oglindă care reflectă toate zilele trăite și, într-un final, un ceas care ticăie din secundă în secundă. Viața întruchipează timpul care trece. Întruchipează momentele frumoase și cele tragice, clipele în care ne-am asumat riscuri și am făcut greșeli, secundele care păreau ani și săptămânile care păreau zile, întruchipează tot ce înseamnă omul și existenta lui. Timpul este adevărata măsură a universului.

   De-a lungul vieții ajungi să cunoști persoane și să le pui etichete, lucru care nu este prea corect,dar așa am fost învățați cu toții. Pe unii îi denumești ca prieteni, pe alții dușmani. Pe unii modele în viață, pe alții dezastre totale. Asta se întâmplă atunci când lumea este un loc în care crezi că vei ajunge când vei fi mare, un loc care poate semăna cu un tărâm necunoscut. Te gândești că acolo, în lumea largă, sunt mii de oameni diferiți, făcând sute de lucruri diferite. Apoi te gândești câți oameni, la fel ca tine, se gândesc la același lucru la care te gândești și tu, chiar în acel moment.

   Apoi, toate lucrurile se schimbă când devenim mai mari. Începe să ne sperie gândul că va trebui sa plecăm din sânul familiei, că vom cunoaște oameni noi și că nu ne vom adapta la regulile din altă parte decât cele de acasă.  Același gând pe care îl aveam când eram mici și ne fascina atât de mult. Timpul se scurge, alunecă printre degete și, cum spun unii oameni „Timpul pierdut nu îl mai poți recupera.” Și, cu trecerea unor ani, apar și sentimentele. Dragostea își face simțită prezența, făcând ca totul să fie doar un joc, un vis frumos, care parcă nu se mai termină. Dragostea te face sa plutești, iar toate acele vorbe cum că te face să simți fluturi în stomac sunt adevărate. Doar dragostea face ca totul să stea pe loc. Iar uneori dragostea poate să doară. Uneori ajungi să iubești atât de tare încât doare și nu știi ce ar trebui sa faci.

   Și atunci apare regretul. Regretul că ai lăsat ca toate acestea să se întâmple, că ai iubit și ai suferit, că ai ajuns cu sufletul făcut bucăți și, din toată treaba asta, tot ce ți-a rămas e timpul. Timpul care s-a scurs, s-a dus și nu se va mai întoarce. Timp în care puteai sa faci ceva mult mai folositor pentru tine, puteai să descoperi lucruri noi, puteai să vizitezi locuri, puteai să faci multe. Și, din nou, atunci apare furia și nevoia de a te răzvrătii împotriva propriei persoane. Ura față de sufletul distrus din-năuntrul tău te cuprinde și te amețește.

   Nici tristețea nu e o prietenă mai bună. La un moment dat, ea devine totul, devine universul tău și ajungi să te afunzi atât de mult în ea încât devine o stare specifică, starea ta de zi cu zi. Te obișnuiești atât de mult încât 24/7 ești trist și tot ce faci e să te gândești la motivul pentru care ești trist.

   Realitatea e dură, adevărul doare, dar toate aceste lucruri, toate aceste sentimente au și părți frumoase. Iubirea, dragostea te poate răni în moduri pe care nu ți le poți imagina, dar, la fel de mult te poate face să te simți cel mai important om de pe Pământ. Uneori, după orice suferință, te întrebi dacă mai merită să mai iubești, dacă merită să îți urmezi inima, în loc să o îngheți, să o închizi într-o cutie și să o arunci în mare. Te întrebi dacă merită să mai suferi încă o dată, dacă va fi nevoie, dacă fața cea frumoasă a iubirii o compensează pe cea hidoasă.

   Răspunsul pe care îl cauți este DA.

   După câțiva ani buni, vei ajunge la concluzia că merită pentru că momentele în care ești cu persoana iubită și simți că timpul trece pe lângă tine, știi că nu trece degeaba. Simți, înăuntrul tău, că toate furtunile și necazurile vor trece peste voi deoarece dragostea voastră e prea puternică ca să fie străpunsă de orice altceva. Vei simți că a meritat toată suferința, toate momentele în care te-ai simțit pierdut și te vei redresa, centrul universului tău fiind din acel moment până la sfârșitul vieții tale, persoana iubită. Veți fi îmbrățișați, formând cea mai puternică armură pe care o pot construi doi oameni care se iubesc, veți trece împreună peste toate hopurile pe care vi le va scoate viața în cale, tragediile nu vor mai fi așa dureroase, iar clipele frumoase vor fi și mai minunate pentru că veți fi acolo să le împărtășiți.

   Iar într-o seară, peste ani și ani încărcați de sentimente și momente frumoase, gândindu-te la o viață trăită din plin, cu reușite, dar și cu regrete, cu vise împlinite și cu încă câteva care ar trebui să devină realitate, îți vei da seama că timpul nu a trecut degeaba. Fiecare secundă plânsă a meritat, la fel și fiecare zi în care ai râs din tot sufletul, fiecare săptămână de muncă grea și fiecare an terminat cu o sumedenie de povestiri noi de spus tuturor. Pentru fiecare câștig sau fiecare pierdere ai avut un hohot de plâns sau un zâmbet strălucitor.

   Vei știi că a meritat ca tot timpul din lume să treacă pentru că în orice moment ai ales să fii TU!

 
  • Ionescu Ioana
    Cum să trăiești
    1
    42
  • Ionescu Ioana
    Încă ceva...
    1
    259
  • Ionescu Ioana
    Pe cărările timpului
    1
    285
  • Ionescu Ioana
    Frustrări
    2
    329
  • Ionescu Ioana
    Fată
    2
    339
  • Ionescu Ioana
    Universul
    1
    377
  • Ionescu Ioana
    Praf de stele
    3
    357
  • Ionescu Ioana
    Noi
    1
    337
  • Ionescu Ioana
    Departe
    1
    344
  • Ionescu Ioana
    O primăvară frumoasă!
    1
    330
  • Ionescu Ioana
    O simplă mărturisire
    0
    362