Afiseaza creatiile participante la concurs
1 aprecieri
314 vizualizari
Moisescu-Goia Cezara
LUPUL SI UMBRELA
Clasa: a 4-a
Data postarii: 31.05.2017
 

Lupul și umbrela

 

Povestea mea preferată din volumul “Ana și Lupul” este “Lupul și umbrela”, deoarece, eu o consider o povestioară este plină de umor.

Scufița Roșie, văzând că cerul se întunecă, pe lângă coșul cu placinte și scufia sa roșie, luă cu ea și o umbrelă roșie, pentru cazul în care o apuca ploaia pe drum spre casa bunicuței sale.

Tot mergând, Scufița Roșie, dădu peste peste o arătare care semăna foarte mult cu un lup. Scufița întrebă animalul de ce are urechile mari, de ce are ochii mari și de ce are gura așa de mare, iar acesta îi confirmă că este un lup. I se confirmaseră bănuielile, și încercând să îsi adune tot curajul pe care îl avea, îl mai întrebă pe lup de unde venea. Acesta îi spuse că sosea de la cei 3 stejari. Acolo locuia bunica fetei. Atunci în sufletul fetiței se strecură bănuiala că arătarea o mâncase pe biata bunicuță cu haine cu tot.

Lupul  dorea, desigur, să o mănânce și pe ea, cu toate că era sătul și abia se mișca, însă era foarte pofticios. Dar Scufița Roșie fu șireată, și prefăcându-se că are nevoie să meargă la baie îi ceru acestuia voie să meargă în tufiș să se ușureze. Lupul îi dădu voie.  Atunci, Scufița fugi spre un aluniș, unde își desfăcu umbrela și își legă eșarfa roșie de ea, ca dihania să nu își dea seama că a fugit. Apoi, se duse de-a bușilea un timp prin iarbă, până când considerând că este destul de departe și lupul nu o poate auzi, fugi disperată spre casa bunicii.

După un timp, lupul se sătură să aștepte, sări la umbrelă și încercă să o înghită, dar ghinion, aceasta i se blocase în gât. Lupul începu să se vaiete de durerea provocată de obiectul ce-i era înțepenit în gât. Îl auzi și vânătorul care, tocmai se îndrepta spre cabana vânătorilor pentru a se adăposti de ploaia care începuse deja. Văzând o eșarfă roșie și un picior, bănui că lighioana aceea de lup o inghițise pe mica fetiță cu scufiță roșie. Sări la gura lui și prinse piciorul bunicii, dar lupul îl înghiți repede și pe viteazul vânător.

În burta lupului se întâlni însă, fiind pe întuneric, cu bunicuța Scufiței Roșii care nu înțelegea ce se întâmplase, și de ce este întuneric. Biata bunicuță nu știa dacă a orbit sau s-a întunecat afară, nu știa că o înghițise lupul, și umbla de colo-colo în burta lupului încercând să găsească un chibrit și o lumânare. Dar, vânătorul tăie burta lupului și ieșiră amândoi nevătămați la lumină.

Vânătorului i se făcu milă de bietul lup și hotărâ să îi curme suferința. Prin urmare. Îl împușcă pe lup pentru a nu mai suferi, iar dihania muri cu ochii deschiși de uimire. Dar, bunica zări între colții fiarei o bucată din eșarfa fetiței și se sperie la gândul că dihania ar fi mâncat-o pe nepoate ei. Vânătorul o liniști spunându-i că în burta lupului fuseseră numai ei doi.

Pe fetiță au găsit-o în casa bunicii în timp ce o căuta pe bunicuță prin toate încăperile. Bucuria a fost fără margini când s-au întâlnit și au văzut că sunt tefere amândouă. Scufița roșie i-a povestit bunicii cum l-a păcălit pe lup, au râs cu poftă pe seama pățaniei, au mâncat plăcinte și s-au bucurat până târziu spre miezul nopții.

Această poveste a fost foarte interesantă, astfel că la un moment dat parcă am pătruns în poveste, am stat față în față cu lupul, și am privit cum stă legată de o umbrelă o eșarfă micuță și roșie, ce flutura ca un steag de ajutor în vântul răcoros care vine odată cu vremea urâtă. M-a bucurat foarte mult ca fetița nu pățise nimic, ca în celalte mii de povestiri “Scufita Rosie” din lume.

Minunata poveste cuprinde în așa multe detalii acțiunea, încât te cuprinde, parcă ai lua parte la acțiune, parcă ai vedea lupul salivând, apoi ai vedea-o chinuindu-se cu umbrela înfiptă în gât. Bietul lup!

Îmi place faptul că Scufița Roșie este curajoasă, isteață și inventivă. Cu siguranță nu a fost ușor să se vadă în fața lupului care abia aștepta să o înghită, dar a reușit să își învingă teama și să îl păcălească pe lup cu ajutorul umbrelei, asemenea unei supereroinele din poveștile de acum.

Povestea are un final fericit, deoarece toată lumea scapă nevătămată din ghearele dihaniei pe patru picioare cu un apetit cât lumea. Totuși, îmi pare rău că lupul a fost așa zănatic, încât să înghită umbrela.

În final, vă spun că mi-a plăcut foarte mult ultima frază de la sfârșitul textului, care face rezumatul întregii povești :

    Aceasta  este o poveste despre lăcomia care poate lărgi burta unui lup într-atât, încât să încapă într-însa o bunică, o nepoată și un vânător.”

 
  • Moisescu-Goia Cezara
    LUPUL SI UMBRELA
    1
    314
  • Moisescu-Goia Cezara
    Călătorie în Țara împăratului Dragon
    4
    255