Afiseaza creatiile participante la concurs
1 aprecieri
44 vizualizari
Roman Oana
O legătură eternă
Clasa: a 5-a
Data postarii: 08.05.2017
 

O legătură eternă

 

Când am deschis ochiul am realizat că totul nu era decât un vis. Eu, Lupul Albastru nu eram captiv, eram împreună cu haita mea în îndepărtata Alaska și fugeam din calea vânătorilor. Îmi era dor de Africa și de povestea lui despre bunătate, despre lumea în care ghepardul poate fi prieten cu un copil, despre hiena care a fost îmblânzită, despre Oale, care nu s-a mișcat nici un pas, până nu și-a reîntâlnit prietenul. Labele mele, a surorii mele și ale fraților mei atingeau zăpada în goana noastră spre alte locuri în care să nu mai fim nevoiți să trăim cu frica zilei de mâine, cu frică că blana mea albăstrie sau blana aurie a surorii mele va ajunge haina unui om.

Cu fiecare anotimp ne îndreptam din ce în ce mai spre nord, era din ce în ce mai greu de găsit hrană, frigul era din ce în ce mai aspru, iar vânătorii din ce în ce mai aproape. În una din lungile noastre călătorii după hrană am zărit în depărtare un iglu, singur în mijlocul pustiului înghețat, curiozitatea m-a făcut să mă apropii, deși frica de oameni mă făcea să fiu precaut. În fața iglului a ieșit un copil:

-          Bună, sunt Africa, mi-a spus el.

-          Am rămas încremenit, era copilul din visul meu, Africa, copilul negru,

îmblânzitorul de gheparzi. Eram năucit, nu știam ce să cred, nu știam ce e real și ce e adevărat. Și atunci mi-am închis ochiul din nou, pentru că între mine și Africa nu era un ocean de zăpadă, în depărtare nu se zăreau frații mei roșcați, ci doar gardul grădinii zoologice, care mă ținea prizonier și gratiile unei cuști care îmi distrugea visele.

            În acel moment am decis să nu mai visez, m-am hotărât să nu mai deschid ochiul amintirii niciodată și mai mult, deși prietenia cu Africa devenise o binecuvântare pentru mine am hotărât că lumea acesta nu e lumea mea și eu nu am ce căuta în această închisoare. Am refuzat să mai mănânc, stăteam trist și singur deși Africa petrecea ore întregi zilnic în fața cuștii mele. Simțeam că sfârșitul nu e departe, simțeam că rostul meu în această lume s-a încheiat, când într-o zi Africa mi-a spus:

-          Lupule Albastru, te rog nu muri! Lupule Albastru, te rog nu mă părăsi!, mai uită-te

o dată în ochii mei.

            Și pentru acest copil, care m-a învățat că prietenia dintre un copil și un lup este posibilă, am deschis ochiul, iar Africa a văzut o Alaska înghețată, în care haitele de lupi sunt vânate de oameni răi și haini, în care pădurile sunt tăiate și exploatate fără milă, în care animalele sunt chinuite, abandonate, înfometate, bătute și hăituite. Și atunci Africa a înțeles că rostul meu în această lume se sfârșise, a înțeles că nici eu nici el nu puteam fi martorii unei asemenea realități. Dar și eu am înțeles că prietenia dintre el și mine va rămâne eternă și copilul din fața gratiilor cuștii mele mă va păstra mereu în suflet. Și ochiul meu s-a închis…….

 
  • Roman Oana
    O legătură eternă
    1
    44