Afiseaza creatiile participante la concurs
1 aprecieri
78 vizualizari
Scot Norbert
Amintirea unei prietenii
Clasa: a 5-a
Data postarii: 08.05.2017
 

 

Amintirea unei prietenii

 

Lupul se împrietenește cu copilul, devenind astfel cei mai buni prieteni. Într-o zi îi vine în gând băiatului ideea de a-l ajuta pe lup să se întoarcă în Împărăția de Gheață a Alaskăi și-i spune lupului:

-          Haide să te scoatem de aici!

-          Bine, dar cum?

-          O să mă duc să-i fur cheia paznicului.

-          Bine, dar după ce mă eliberezi, unde o să mergem?, întrebă Lupul Albastru.

-          Mergem o noapte la mine acasă și după asta mergem după prietenii tăi.

-          Dar nu o să mă caute?

-          Ba da, dar nu o să ne găsească.

-          Bine, să mergem!

Băiatul face întocmai cum i-a povestit lupului, merge să fure cheia paznicului, o fură și îi dă drumul lupului. Ei ajung acasă la băiat, mama lui nu știe de ce copilul este închis în cameră. Ea încearcă să deschidă ușa dar nu merge și se dă bătută.

A doua zi ei pornesc într-o lungă călătorie spre Alaska cea rece, pentru a reîntâlni familia lupului. Drumul a fost lung, cei doi prieteni călătorind prin păduri, noroc cu Lupul Albastru, care bazându-se pe simțurile sale reușește să îl ducă pe copil spre destinație. Cei doi mâncau fructe din pădurile prin care treceau, prindeau pești din râuri sau primeau pomană de la animalele pe care le-au întâlnit și cărora le relatau povestea lor tristă. În cele din urmă ajung în lumea cea rece a zăpezii eterne și familia Lupului Albastru îi primește pe cei doi fugari cu lacrimi în ochi, de bucurie. Ei stau de vorbă, își împărtășesc amintirile ultimilor ani iar Lupul Albastru privește cu tristețe blana surorii sale, care nu mai era aurie. Lupoaica îi mărturisește că atunci când Lupul Albastru a căzut în mâinile oamenilor, din cauza curiozității ei blana a primit culoarea sufletului, mai exact culoarea tristeții și amărăciunii. Cei doi frați se îmbrățișează și plâng unul în brațele celuilalt, dar dintr-o dată se aud împușcături. Câțiva lupi sunt împușcați, unii au murit pe loc, alții se zbăteau răniți în zăpadă, ceilalți încearcă să se salveze de moartea ce-și întindea ghearele peste haita lupilor, dar la ieșirea din vizuină îi așteaptă un vânător.

Băiatul îl roagă pe vânător să nu-l împuște pe Lupul Albastru dar este prea târziu, vânătorul l-a împușcat pe lup, atunci Africa începe să plângă, luându-și prietenul în brațe. toată călătoria lui, toate încercările de a-și salva prietenul s-au dovedit a fi irosite, omul a demonstrat, ca de fiecare dată că nu este decât un criminal cu sânge rece, că sufletul său este cuprins de răutate și ură. Așa l-au găsit niște cercetători, pe Africa în zăpadă, plângând lângă o haită de lupi ucisă și vandalizată de niște oameni fără inimă. În acel moment copilul nu dorea să fie salvat, dorea să moară împreună cu prietenii săi. Copilul a ajuns acasă și mama lui adoptivă a încercat să-l liniștească, dar Africa era din ce în ce mai trist.

Mama lui nu știa cum să-l facă fericit, nici cum nu a reușit să-l facă fericit, până într-o zi când i-a cumpărat un cățel. El a avut grijă de cățel ca de copilul lui, i-a dat mâncare, l-a spălat, l-a tuns, s-a jucat cu el, l-a numit Lupul Albastru, deoarece nu reușea să-și scoată din suflet amintirea prietenului său și nici nu vroia. Imaginea lupului a rămas pentru totdeauna în sufletul lui Africa și astfel că ajuns adult Africa a devenit unul dintre cei mai mari apărători ai drepturilor animalelor din întreaga lume, lupii rămânând specia cea mai îndrăgită de copil.

 

 
  • Scot Norbert
    Amintirea unei prietenii
    1
    78