Afiseaza creatiile participante la concurs
1 aprecieri
81 vizualizari
Bran Vlăduț
Vindecarea miraculoasă
Clasa: a 5-a
Data postarii: 08.05.2017
 

Vindecarea miraculoasă

 

- Și uite aceasta este povestea prieteniei dintre un copil și un lup, îmi spuse bunicul, pe care tocmai mi-a terminat de relatat întâmplările lui Africa și ale Lupului Albastru.

Cuprins de dorința de a-i întâlni pe cei doi, i-am rugat pe părinții mei să mă ducă la grădina zoologică unde erau cei doi. În cele din urmă, dorința mea a prins conturul realității. Ajuns la grădina zoologică am văzut cușca lupului și în fața ei, băiatul care nu vedea cu un ochi și care trecuse prin atâtea peripeții se uita lung la blana albastră a lupului. Am mers spre el și l-am întrebat:

-          Cum te cheamă?

-          Mă cheamă Africa.

-          Dar de ce nu poți vedea cu un ochi, ce s-a întâmplat?

-          Nu s-a întâmplat nimic, doar că nu-mi mai deschid un ochi, mi-a răspuns băiatul.

-          Dar de ce?

-          Pentru că nici lupul nu poate vedea fiindcă nu are un ochi.

-          Dar nu ai încercat să aduci un veterinar să facă ceva?, l-am întrebat eu, din ce în ce

mai afectat de soarta celor doi prieteni.

-          Am adus, dar nimeni nu reușește să dezlege misterul ochiului închis al lupului. I

am și promis, că dacă își va deschide ochiul, va reuși să vadă membrii familiei sale, pe cei cinci lupi roșcați. Și pentru o clipă prietenul meu și-a deschis ochiul, dar apoi l-a închis din nou, îmi mărturisi Africa.

-          Haide să sunăm veterinarul să vedem dacă poate face ceva, am decis eu. În schimb

Lupul ne-a explicat foarte clar că el nu suferă de nicio boală, că ochiul său s-a vindecat, doar că nu poate să și-l deschidă deoarece sufletul său e trist și de fapt suferința lui este cauzată de dorul de familia sa.

            Nu mai puteam să îndur suferința Lupului Albastru și nici tristețea lui Africa așa că am decis să fac tot posibilul să-l duc pe lup în Alaska. O firmă care se ocupa de transportul animalelor ne-a cerut trei sute de lei. Noi nu aveam atâția bani, așa că am mers la părinții lui Africa. M-am prezentat, am luat masa la ei, apoi am întrebat dacă ne dau trei sute de lei ca să îl vindecăm pe lup, iar Africa să vadă din nou cu cei doi ochi. Ei au zis că nu mai vin atât de mulți oameni la grădina zoologică și că nu mai merg vânzările așa de bine, așa că ei nu ne pot ajuta. Eu cu Africa nu știam ce să facem ca să meargă vânzările așa că  am mers acasă zicându-i că ne vedem mâine. Acasă mă tot gândeam ce să facem să meargă vânzările, m-am gândit și m-am gândit și m-am gândit până mi-a venit o idee să facem reclamă.

Următoarea zi i-am zis ideea și lui Africa. El a întrebat cum vom face asta iar eu am zis cu pancarte, afișe, fluturași. El a fost încântat de idee așa că ne-am apucat de făcut reclamele imediat. După o oră am terminat de făcut reclamele.

Reclamele au funcționat bine, au venit o mulțime de adulți, copii. Seara, părinții lui Africa ne-au dat banii iar noi după o săptămână am reușit să ne îndreptăm spre Alaska. Cu greu am străbătut toți trei ținutul plin de zăpadă, pe un frig groaznic, dar în cele din urmă am ajuns la vizuina lupilor și atunci Lupul Albastru și-a deschis ochii pentru a-și vedea familia, mama, sora și pe cei cinci frați roșcați, pentru a vedea albul zăpezii și strălucirea acesteia. La rândul lui și Africa și-a deschis ochiul și copilul mi-a mulțumit că am reușit să-i ajut. Eu și noul meu prieten ne-am întors acasă, iar Lupul Albastru a rămas cu haita lui de lupi.

 

 

 
  • Bran Vlăduț
    Vindecarea miraculoasă
    1
    81
  • Bran Vlăduț
    Vindecarea miraculoasă
    1
    76