Afiseaza creatiile participante la concurs
3 aprecieri
196 vizualizari
CUMPANASU LUCIA MARIA
Coșul cu plăcinte
Clasa: a 4-a
Data postarii: 02.04.2017
 

COȘUL CU PLĂCINTE

            De ce îmi place această poveste? Nu este chiar așa de simplu dar, nici chiar așa de complicat și motivele sunt multe.

            În primul rând pentru că are foarte multă acțiune, de exemplu, șoricelul care stă ascuns în umbra coșului, ursul care dă în judecată șoricelul, bufnița care îl pândește pe sărmanul, prăpăditul pofticios, cenușiu și bleg sau vulpea cea șireată care, fără vreun rost nume, s-a luat și ea la harță cu celelalte animale. Nu știu dacă este doar o părere a mea sau autoarea a vrut să ne spună nouă, celor mai mici cititori, într-o poveste frumoasă, un adevăr care se află în lumea în care trăim.

            Eu cred că șoricelul poate fi un hoț pus pe planuri dar, poate fi și o ființă extrem de pofticioasă, așa ca mine, care îmbiată de mireasma plăcintelor aburinde nu-și poate abține dorința de a gusta cu orice preț din apetisantele bunătățuri. Ursul dorește să fie judecătorul nemilos, după părerea mea nu este decât un alt pofticios care nu poate să recunoască această slăbiciune a sa și acuză o ființă care nu poate să-i facă față din punct de vedere al forței. Și cum poate micuțul și pricăjitul șoricel de doar câțiva centimetrii să se ia la ceartă cu un animal de câteva sute de kilograme. Sub pretextul că dorește să demonstreze fapta groaznică pe care a făcut-o șoricelul, aceea de a încerca să ajungă la bunătățile din coșul Scufiței Roșii, ursul nu face decât să-și satisfacă pofta de plăcinte. Interesant este faptul de ce nu poate sau nu vrea să îi ceară Scufiței o bucățică de plăcintă? Dacă ar fi procedat așa poate ar fi primit dulcele fără să fie nevoie să acuze pe nimeni. La fel este și cu celelalte animale implicate în judecata șoricelului. Tot timpul, în viața de zi cu zi, se vor găsi martori care vor fi gata să acuze intenția de a face rău celui care nu se poate apăra, doar pentru a-și satisface anumite nevoi. Mai tot timpul, noi oamenii căutăm calea cea mai ușoară și care nu este mereu calea cea corectă. Sub înfățișarea blajină și nevinovată a vulpii, care știm cu toții ce reputație de șireată are, se poate ascunde caracterul multor oameni care se dau drept prieteni doar până își ating scopul. Animalele sălbatice sunt obligate de cele mai multe ori să atace și să se comporte cu sălbăticie pentru că doar așa pot supraviețui, doar așa își pot hrăni puii și se pot hrăni pe ele. Noi, oamenii, avem alte metode de a socializa și putem face diferența dintre bine și rău. Cred că aceste lucruri a vrut să ni le arate Francisca Stoenesu, să ne învețe să gândim, și abia după să tragem concluzii cu privire la adevărul sau minciuna cuiva și să putem alege pedeapsa cuvenită.

            Cât despre lupul cel fioros ce să mai zic? Știm cu toții că lupul este un animal carnivor și faptul că-și dorea și el să mănânce plăcintele făcute de mama Scufiței Roșii mă face pe mine să cred că acelea  erau nemaipomenit de gustoase. Și cine poate rezista unei porții de dulce? Eu sigur nu. Voi? Dar, ar mai fi o variantă, este posibil ca lupului să-i fi fost atât de foame încât, pentru a-și potoli balaurul din stomac ar fi în stare să înfulece orice. Cred cu tărie că bunicuța s-a ascuns de el în dulap și Scufița sub pat. La vârsta de 10 ani această variantă este de crezut. Am făcut la școală științele naturii și din fericire, am aflat cum arată un lup și acum știu că în burta lui nu aveau loc o bunică și o fetiță.  La trei sau la patru ani alta ar fi fost povestea.

 
  • CUMPANASU LUCIA MARIA
    Coșul cu plăcinte
    3
    196