Afiseaza creatiile participante la concurs
1 aprecieri
179 vizualizari
Voicu Andrei
Vacanta in Pompei
Clasa: a 3-a
Data postarii: 01.03.2017
 

Vacanță în Pompei

 

de Andrei-Cristian Voicu

clasa a III-a SEB

 

           

Fiind în vizită la prietenii mei, Jack și Annie, m-am bucurat nespus că mi-au dezvăluit aventurile lor din Căsuța Magică și cum au reușit să o întâlnească pe Morgan.

Mi-au povestit ca într-o zi au descoperit o căsuța într-un copac din Pădurea Frog Creek și în ea se afla Morgan Le Fay, deghizată în șoricel. S-au împrietenit si de atunci avuseseră parte de niște întâmplări deosebite, de fiecare dată când reveneau la Căsuța Magică. De data aceasta, m-au luat în pădure și am ajuns să iau și eu parte la o aventură neașteptată.       

Când am ajuns la Căsuța Magică, aceasta a început să se învârtă și am simțit un mare gol în stomac, cu furnicături în tot corpul, ca atunci când ești într-un parc de distracții. Totul era în ceață, când, dintr-o dată, am ajuns toți trei într-o livada de măslini. Eram îmbrăcați într-un mod ciudat. Purtam fiecare o tunică albă, prinsă cu centură, sandale cu șireturi și o traistă de piele.

-          Oare unde am ajuns? am întrebat eu curios.

-          Sigur am ajuns în Pompei, așa cum ne-a spus Morgan!

Annie era de acord cu noi, dar fața îi trăda îngrijorare si a spus:

-          Haideți să plecăm din locul acesta, am o presimțire ciudată!

-          Trebuie să găsim rapid biblioteca! Încotro să o luăm?

-          Uite un pod, sigur ne duce spre oraș!

Când am traversat podul, mi-am dat seama că nu trecea nicio apa pe dedesubt. Mă gândeam dacă și Annie, cu simțul ei  super dezvoltat pentru detalii, a observat acest lucru.

Ajunși în oraș am dat nas în nas cu o bătrâna ciudată care ne tot striga:

-          Sfârșitul e aproape! Fugiți cât mai e timp!

M-am uitat la Jack și ne-am înțeles din priviri că trebuie să ne grăbim.

Mergând pe străduțele înguste din oraș, am descoperit o piață mare în care era foarte multă forfotă. Pe una dintre tarabe erau înșirate multe feluri de fructe, parfumate si îmbietoare. Am realizat cât îmi era de foame și am șterpelit un fruct exotic, pe care l-am ascuns în traistă. Îmi era rușine de ceea ce am făcut, dar se va dovedi că acel fruct ne va scăpa dintr-o mare încurcătură.

După puțin timp, am văzut un cerșetor care stătea pe o alee întunecoasă. Ceva m-a făcut să mă îndrept spre el și l-am auzit cum îmi șoptea:

-          Ajutați-mă cu ceva de mâncare! Sunt un biet cerșetor neajutorat!

-          Uite un fruct pentru tine! am spus eu. Ți-l dau pentru că ai nevoie de el mai mult decât mine.

Omul a ridicat privirea și mi-a mulțumit, apoi mi-a spus:

-          Știu că sunteți într-o mare dilema, dar eu va pot ajuta!

-          Cum de știi despre misiunea noastră? am întrebat eu.

-    Nu are importanță! Tot ce trebuie să știți este că puteți ajunge la bibliotecă prin pasajul secret care se află în spatele meu. Vă sfătuiesc să vă grăbiți pentru că deja vulcanul a început să erupă. Aveți la dispoziție o ora și apoi totul se va sfârși.

Jack și Annie se aflau în spatele meu și au auzit tot. Ne-am hotărât să mergem prin tunelul întunecos și foarte lung. Nu știam dacă o să reușim, dar ne-am amintit că Morgan se baza pe noi.

Când ne aflam pe la mijlocul tunelului, a început să se audă un zgomot înfundat și pereții să se cutremure. Eram foarte speriați și am fugit. Era clar că vulcanul începuse să își facă de cap.

Ajunși în dreptul unei uși masive din lemn, fără clanță, încercam să împingem, dar fără succes. Atunci lui Annie îi veni o idee strălucită:

- Să examinam cărămizile din lateralele ușii, poate vreuna declanșează un mecanism care ne va deschide ușa!

- Ești genială, Annie! am spus în același timp eu și Jack.

Ne-am uitat cu atenție și am descoperit că una dintre cărămizi era mai lucioasă și avea o crăpătură mică în ea. Am pipăit-o, dar fără nici un rezultat.

 - Ne trebuie ceva să băgam în aceasta crăpătură, spuse Jack.

 - Parcă aveați la voi permisele de Mari Bibliotecari, le-am amintit eu. Încearcă cu unul dintre ele!

 - Super! Funcționează! a exclamat Annie.

Dincolo de ușă se aflau o mulțime de rafturi pe care se găseau sute de suluri de hârtie. Erau foarte multe și credeam că totul a fost în zadar. Cum o să găsim legenda?

- Trebuie să ne împărțim, fiecare să caute pe câte un perete! Nu e timp de pierdut! a spus Annie.

În timp ce noi căutam de zor, pământul a început să se cutremure și mai tare. Din pereți pica tencuială și papirusurile alunecau de pe rafturi.

M-am simțit amețit și am realizat că mă lovise ceva în creștetul capului. Annie și Jack m-au văzut trântit la pământ și au venit să mă ajute. Lângă mine se afla un cilindru de lemn. Acesta mă lovise și s-a dovedit că înăuntrul lui era tocmai ce căutam!

Jack l-a ridicat, a înlăturat praful de pe el și a citit cu voce tare: VIR FORTISSIMUS IN MUNDO.

- Andrei, ești bine? Cutia care te-a lovit are în ea chiar legenda căutată de noi.

- Sunt bine! Haideți să plecam cat mai repede de aici! Nu putem să o luam prin tunel, e prea periculos. Să vedem unde ne duce scara aceasta, e singura noastră scăpare.

Avusesem dreptate. Ajunși la capătul ei, am găsit o trapă care ne-a dus direct în livada cu măslini. De acum, nu mai aveam decât să găsim rapid Căsuța Magică și să ne întoarcem acasă.

Tot ce am trăit ne speriase foarte tare, dar bucuria că am găsit legenda ne făcea să ne simțim niște eroi. Prietenii mei mi-au mulțumit pentru tot curajul meu și mi-au promis că în vacanța viitoare vom merge spre noi aventuri.

 

 

 

SFARȘIT

 

 

 

 

 
  • Voicu Andrei
    Vacanta in Pompei
    1
    179