Afiseaza creatiile participante la concurs
5 aprecieri
277 vizualizari
Elisa Sudrijan
Atacul Vikingilor
Clasa: a 5-a
Data postarii: 12.02.2017
 

Atacul Vikingilor în Irlanda medievală

 

            …Iata-ne ajunşi în vârful unei stânci. Nedumeriţi, privim în jurul nostru. Valurile oceanului se izbeau puternic de marile pietre, iar vremea era foarte ceţoasă. Am pornit să cercetăm zona, când, deodată, am zărit o căruţă...

            - Să mergem, strigă Jack, am găsit drumul!

            Am pornit cu toţii, prin ceaţa densă, pe poteca îngustă dintre stânci până am zărit în vale o mănăstire. Brusc, ne-a cuprinde o teamă de necunoscut, dar, după spusele lui Morgan, aici vom gasi străvechea legendă. La poarta mănăstirii, ne întâmpină un bărbat în strai cafeniu. Ne privea bănuitor. Cine suntem, ce căutăm şi de unde venim ne întrebă.

            - Venim din Pensilvania şi suntem din alte vremuri. Căutăm o legendă veche numită Serpens Magna.

            Bărbatul făcu un semn cu capul şi ne pofti înăuntru. Numele său este Patrick şi ne-a conduce la ceilalţi călugări...erau foarte mulţi şi foarte bătrâni. După ce am vizitat mănăstirea, Patrick ne-a condus în camera stareţului. L-am găsit în sfârşit!...scria...ne-am prezentat şi Jack a scos din geantă biletul de la Morgan. Bătrânul zâmbi şi se îndreptă spre noi, ne mângâie creştetele şi ne aşeză la o masă mică din lemn. De pe raft, aduse o carte aparte cu coperţile bătute în pietre preţioase. Stiam... era acolo chiar în faţa noastra, marea legendă. Le-am mulţumit călugprilor pentru ajutor, dar sosi timpul să ne întoarcem acasă. Fratele Patrick. Conducându-ne spre ieşire, ne-a povestit despre viaţă lor la mănăstire. Duceau o viaţă grea deoarece era dificil să-şi procure cele necesare traiului: hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte. Însă aveau libertatea să citească, să picteze şi să scrie legende...Viaţa lor tihnită era tulburată numai de atacurile ocazionale ale vikingilor.

            Ne-am despărţit cu regret de fratele Patrick şi ne-am întors pe cărarea dintre stânci, spre căsuţă. Vremea se înseninase. Curioşi din fire, ne-am abătut de la drum să admirăm stâncile abrupte şi periculoase. Ne-am căţărat până am ajuns în vârf. Era o privelişte minunată: apa, soarele, muntele, Totul...În depărtare zărim apropiindu-se trei corăbii. Erau vikingii! Ne-am speriat cumplit. Trebuia să-i anunţăm şi pe călugări! Jack alergă spre mănăstire, iar noi spre căsuţă. Ne-am ascuns şi am aşteptat în tăcere. Corăbiile au acostat la mal, iar vikingii au coborât în mare zgomot. Erau bărbaţi puternici cu săbii şi scuturi. Jack nu mai venea...Vikingii se îndreptau spre poteca care ducea la mănastire. În timp ce se întorcea, Jack căzu în mâinile fioroşilor barbari care îl duseră la corabie. L-au legat de catargul corabiei şi s-au întors pe insulă. Noi, ieşind din ascunzătoare, ne-am urcat pe corabie în salvarea amicului nostru. Paznicii erau acolo...Ce să facem?...Ne-am ascuns în spatele unor butoaie mari şi am aşteptat momentul prielnic. Soarele se acopiri de nori negri şi vântul sufla tare. Vikingii  se retrăgeau şi în scurt timp am pornit cu toţii în larg. Ploaia porni. Barbarii se adăpostiră în cabine, iar noi, ude leoarcă, ne-am îndreptat spre Jack. L-am dezlegat şi ne-am ascuns din noi după butoaie.

            Geanta cu cartea era căzută pe puntea corabiei, trecuia să o recuperăm. Ploua puternic.  Pe un genuleţ am zărit înăuntru. Vikingii dansau şi petreceau. Profitând de neatenţia lor, am recuperat geanta. Deodată, un vuiet mare se auzi şi din marea învolburatăp ieşi un şarpe uriaş  cu trei capete. Era înfricoşător! Am rămas încremeniţi. Şarpele începu să lovească puternic corabia. Vikingii, speriaţi, săreau din corabie. Şarpele se opri şi ne privi cu ochii lui mari. Era salvarea noastră...Corabia se scufunda încet. Şarpele s-a apropiat şi noi ne-am urcat pe spatele său. Îi strigam disperaţi să ne ducă la mal. După ce ne-a lăsat pe nisip, vietatea s-a retras în adâncuri, iar noi ne-am îndreptat grabiţi spre căsuţa de pe insulă. Pe stâncă se aflau cei doi călugări, Patrick şi Michael. Tare ne-am bucurat să îi revedem. Timpul era scurt, iar noi trebuia să ne întoarcem...Abia mai târziu, acasă, în timp ce-i povesteam isprăvile noastre lui Morgan, am înţeles că toate se legau: şarpele salvator, călugării de pe stâncă...

            Obosiţi şi fericiţi, ne-am întors la casele noastre unde ne-am furişat în pat pentru a nu ne trezi părinţii... 

 

 
  • Elisa Sudrijan
    Atacul Vikingilor
    5
    277