Afiseaza creatiile participante la concurs
11 aprecieri
453 vizualizari
Carnaru Annelise
Portalul magic. Cartea 15: Atacul vikingilor
Clasa: a 5-a
Data postarii: 03.02.2017
 

La răsărit se ivea geana de aur şi de purpură a unui soare tânăr. Totul începea să se lămurească sub întâile raze ale dimineţii, iar întreaga fire părea într-o religioasă aşteptare.

            În înmărmurirea şi tăcerea solemă a naturii, auzeam foşnetul gândurilor mele. În minte îmi răsunau vorbele fratelui Patrick:,, Străluceşte o lumină a soarelui, în această zi plină de minuni!’’. Vocea prietenei mele, Annie, mă trezi la realitate:

-          Hai să mergem, Jack! strigă ea.

            Fratele ei Jack privea în continuare linia orizontului. Faldurile ceţii deşteptate de primele raze ale dimineţii începeau să se destrame ca o jertfă a naturii. Deodată, Jack se deşteptă şi strigă:

-          Vin vikingii spre insulă! Călugării trebuie anunţaţi!

            Cum însă nu coborâsem de pe stâncă, am alergat spre călugări, cu speranţa de a-i salva. După ce am tras cu putere de clopot şi m-am asigurat că toţi călugării au aflat despre sosirea vikingilor, fratele Patrick mi-a oferit ultimele indicaţii pentru  a ajunge teafără la barca mea, care era de fapt căsuţa magică. În  ultimul moment, fratele Michael a venit spre mine, înmânându-mi cartea ce reprezenta munca lui de o viaţă. Ultimele sale cuvinte au fost: ,,E  mai bine ca lumea să aibă parte de o parte din ea, decât nimic!”. Luase o decizie importantă pe moment, deşi, normal i-ar fi trebuit mult timp să se gândească.

            Vikingii sosiseră însă la mal... Am hotărât sa rămân puţin, căci nerăbdarea de a deschide cartea se dovedea de neînvins.

            Cuvintele din titlul legendei străluceau în lumina trandafirie a soarelui. Am început să dau pagină cu pagină şi să observ partea din legendă pe care fratele Michael o scrisese. Întârziasem. Pe o corabie, Jack şi Annie încercau să se ascundă de vikingi.  Urmărind indicaţiile fratelui Patrick, am ajuns pe malul mării.  Pentru a mă ascunde de privirile vikingilor, m-am căţărat pe funia cu care corabia ere legată de mal.  Din nefericire, funia s-a rupt, iar corabia a plecat în larg. Ne simţeam fără scăpare. însă, datorită  îndemânării lui Annie, am găsit trei coifuri şi cu ajutorul cărţii lui Jack despre Irlanda, am reuşit să conducem vasul spre mal, vâslind. Valurile mari se izbeau cu furie de stânci. Jack,  amintindu-şi de vorbele lui Morgan scoase cartea fratelui Michael şi strigă în timp ce un val mare sosea înspre ambarcaţiunea noastră.

            Jack ţipă de frică. Un enorm şarpe de mare ieşea din încăierarea valurilor de argint ale mării. Voioasă şi plină de speranţă, Annie îi oferă încrederea sa ,,monstrului de mare’’. Cu o repeziciune de neîntrecut, şarpele împinse cu capul său corabia vikingilor spre mal, lângă căsuţa magică.

-          Mulţumim! La revedere! îi spuse Annie şarpelui de mare.

În loc de răspuns, monstrul de mare înotă în adâncuri.

-          Haide Annie! îşi strigă Jack sora rămasă la mal.

-          Trebuie să rămân, spuse ea. Şarpele nu ne-a salutat, deci trebuie să revină.

-          Fii serioasă! exclamă fratele ei.

-          Annie are dreptate, spun eu.

Şarpele de mare şi-a scos capul din apele mării. Pe cap purta un cufăr mic de lemn,frumos sculptat. Jack  a rămas mut de uimire. Înmânându-ne cufărul, şarpele de mare a zâmbit, pentru a-şi lua la revedere. Am deschis cufărul și o întreagă simfonie de slove scrisă pe pagini albe ni s-a dezvăluit. Am luat cartea fratelui Michael şi am exclamat:

-          Priviţi, şarpele de mare ne-a adus continuarea legendei!

            Era adevărat. Jack şi Annie mi-au atras atenţia în privinţa vikingilor.  Trebuia  să ne întoarcem acasă. Căsuţa magică ne aştepta primitoare. În câteva secunde ne aflam în pădurea din Frog Creck.

            Morgan ne felicită pentru cufărul nostru şi pentru că am reuşit să salvăm întreaga legendă. Am privit pentru ultima dată cartea ce-mi devenise foarte dragă. În noaptea următoare gândurile mele au plutit între frumoase visuri, unde Morgan îmi înmâna un exemplar din interesanta carte a lui Michael.

            Când m-am trezit, mângâiată de razele soarelui ce intrau prin storurile ridicate, am zărit pe noptieră o carte cu legende asemănătoare cu cea pe care mi-a dăruit-o Morgan în vis. Fericirea mea nu avea margini! Am luat cartea şi am strâns-o cu drag la piept, pregătindu-mă să intru în lumea ei.

 

 
  • Carnaru Annelise
    Povestea Șoimului Negru
    12
    551
  • Carnaru Annelise
    Portalul magic. Cartea 15: Atacul vikingilor
    11
    453