Afiseaza creatiile participante la concurs
1 aprecieri
182 vizualizari
Fasola Sara
Atacul Vikingilor
Clasa: a 5-a
Data postarii: 01.02.2017
 

Vikingi se vedeau pe mare,îndepărtandu-se din ce in ce mai mult spre noi.Noi speriati ne-am dus in fugă la calugăr să îi spunem că vin Vikingi spre noi.El ne-a întrebat:
-Vreţi să veniţi în locul in care noi ne ascundem de Vikingi? Noi am răspuns în cor:
-Da!Am pornit cu el în mare grabă,dar în acelaşi timp toţi eram foarte speriaţi şi nu ştiam ce o să se întample.Acolo erau toţi călugării.
Peştera era "bine dotată",era mare cu foarte multe căi de închidere,avea pereti foarte rezistenţi şi aveau uneltele din lemn ascunse acolo.Din toate punctele de vedere era o peşteră secretă.Călugărul Michael a venit cu cartea cea mare şi preţioasă,dar nu ne-a dat-o până când nu am plecat.Vikingi nu ştiau de acea peşteră secretă,sau cum îi spuneau călugării "ascunzătoarea secretă",chiar dacă au păşit de multe ori pe acel tăram.Acolo eram in foarte mare siguranţă,iar călugării ştiau că niciodată Vikingi nu o să le afle ascunzătoarea secretă,pentru că la fel cum am zis la început ştiau cum să o doteze,deci era bine dotată.Un călugăr s-a oferit cât de mare este peştera aceea.Noi am fost miraţi şi în acelaşi timp uimiţi deoarece pe afară nu se vedea nici urmă de peşteră şi pe dinăuntru era o peşteră cum rar vezi.Jack le-a pus o întrebare călugărilor:
-În cât timp aţi construit această ascunzătoare?

Unul dintre călugari zise:
-Ne-a luat foarte mulţi ani să construim căile de închidere,deoarece peştera nu am construit-o noi,ci doar noi am găsit-o şi din ea am făcut o peşteră secretă.

Annie puse si ea o întrebare:
-Aţi luptat vreodată cu Vikingi sau doar v-ati ascuns aici?
-Nu ne-am luptat niciodată cu ei,deoarece după înfăţişare ei sunt foarte răi şi după unele lucruri auzite,ei sunt foarte buni în lupte,iar noi suntem puţin mai slabi ca ei.Bătrânul călugăr Michael adăugă:

-Eu am asistat la un război pe când eram mai tânăr.Vikingi sunt foarte bine dotaţi când vine vorba de razboaie.Ei sunt curajoşi şi foarte buni luptători.De atunci mereu le spun călugărilor mei să aibă tot timpil uneltele de lemn pregătite foarte bine si desigur la îndemană.
-Noi am vrea să plecăm,deoarece soarele va apune şi nu vom m-ai putea ajunge acasă.

Călugărul Patrich spuse:
-Avem multe soluţii pentru voi!Dar unele dintre ele sunt periculoase.Aşa că veţi ieşi pe o uşă din spate,dar şi ea este secreta.
-Orice pentru a pleca de aici cât mai repede,înainte să apună soarele!
-Bine!Vă voi duce eu,spuse călugărul Partich.
Bătrânul călugăr Michael spuse:
-Staţi!Nu plecaţi înainte de a vă da cartea:
-Vă mulţumim,dar este munca dumneavoastră de o viaţă, am spus eu!
-Ştiu asta,dar o meritaţi!
-Vă suntem recunoscători!spuse Annie.
-Bine,acum plecaţi,deoarece va apune soarele.
-La revedere,ne-a făcut plăcere să aflăm câteva lucruri făcute de voi şi să vorbim cu voi!
-La revedere!si nouă ne-a făcut plăcere să vă cunoaştem şi să vorbim cu voi!spuse toţi călugării.
Partrick ne-a arătat drumul către uşă şi a spus:
-De aici până pe acea mică pajişte veţi merge fără grijă,iar apoi veţi trece de treptele mici pe care de aici nu prea le observaţi,dar de acolo le veţi vedea perfect şi ultima dată veţi ocoli stânca şi veţi putea vedea căsuţa.
-Îţi mulţumim foarte mult!Pe cuvânt!
-Cu mare plăcere!Dumnezeu să fie cu voi!Pe *ând!
Am plecat!Am urmat prima cerinţă şi am ajuns la treptele cele mici!Jack a aşezat cartea preţioasă bine în geanta lui şi am început să trecem de treptele cele mici.Am ajuns langă stâncă şi o vreme foarte urâtă s-a adăpostit pe acea insulă.Lângă stâncă se afla o mică gaură,în care intrau nici mai mult,nici mai puţn de 3 persoane.

Annie zise:
-Această gaură are chiar mărimea noastră!
Jack spuse:
-Am putea să ne adăpostim aici până ce vremea cea rea se va linişti.
Am adăugat si eu:
-Ar fi bun acest loc deoarece nu avem o altă posibilitate de a ne feri de vremea rea si bine înţeles de Vikingi.
Ne-am adăpostit în acea gaură,iar vremea s-a făcut din ce în ce mai bună,dar in foarte mult timp.
Annie spuse:
-Ce repede a trecut vremea cea rea!
-Da!spuse Jack.
Am început să ocolim stânca cu mare grijă,pentru că Vikingi erau deasupra noastră,dar nici urmă de căsuţă.Am ocolit toată stânca şi ne-am ascuns foarte repede în una dintre bărcile Vikingilor,deoarece era cât pe ce să ne vadă.Am vâslit foarte puţin deoarece văslele erau foarte grele.

Annie spuse:
-Credeţi că vom mai scăpa?Deoarece căsuţa nu se mai vede,iar dacă nu suntem atenţi,Vikingii o să ne prindă!
-Eu cred că vom scăpa!Dacă suntem uniţi si nu ne pierdem speranţa eu cred că vom scapa!spuse Jack.
-Şi eu sunt de aceeaşi părere cu Jack!Nu trebuie să ne dăm bătuţi,am adăugat eu!
-Bine!Să fim uniţi!zise Annie parcă puţin mai curajoasă.
-Haideţi să ne străduim,să m-ai dam din vâsle spre locul de unde am venit,spuse Jack.
-Bine!Haideţi!am adăugat şi eu.
-Ohhh...da!Am reuşit!spuse Annie.Vedeţi ce văd şi eu?
-Da!Şi eu văd spuse Jack.
-Şi eu am văzut căsuţa!Vedeţi?Trebuie să fim uniţi şi să nu ne dăm bătuţi!Am adăugat şi eu.
Am mai vâslit cum am pututpână la mal,iar de acolo am lăsat barca şi încet,încet am urcat spre căsuţă.Unul dintre Vikingi ne-a văzut,dar,a fost prea târziu să ne prindă deoarece noi am urcat şi am plecat spre Morgan.Ea a fost fost foarte mândră de noi.

Ne-a spus:
-Sunt foarte mândră de voi şi vă mulţumesc că aţi luat cartea!Acum deoarece este târziu trebuia să vă duceţi acasă pentru a dormi.Vă mulţumesc din nou nespus de mult!Pe *ând!
-Pe *ând!

 
  • Fasola Sara
    Atacul Vikingilor
    1
    182