Afiseaza creatiile participante la concurs
2 aprecieri
124 vizualizari
Alexandra Raluca Stefanescu
Eu, Jack şi Annie în ţara Împăratului Dragon
Clasa: a 4-a
Data postarii: 31.01.2017
 

                   Eu, Jack şi Annie în ţara Împăratului Dragon

     Eu, Jack şi Annie avem o pasine în comun. Ne-am cunoscut la clubul de lectură al Bibliotecii Centrale din oraş. Datorită pasiunii noastre ne-am împrietenit în scurt timp şi mi-au făcut cunoştinţă cu Morgan le Fay. După ce aceasta mi-a testat cunoştinţele despre cărţi, a fost de acord să plec împreună cu prietenii mei în noua lor misiune. Miza acestei misiuni este importantă atât pentru mine cât şi pentru cultura universală. Dacă reuşim să ducem misiunea la bun sfârşit, eu voi primi titlul de Maestru Bibliotecar. Misiunea dată de Morgan constă în salvarea cel puţin a unei cărţi din perioada primului împărat al Chinei, Împăratul Dragon.                                       Împăratul Dragon a domnit acum două mii de ani şi a reuşit să unească mai multe regiuni pentru a crea un imperiu. Deoarece acesta şi-a ales ca simbol dragonul, a fost supra numit Împăratul Dragon. În China, dragonii sunt consideraţi nişte fiinţe curajoase şi puternice. Temându-se că învăţaţii Chinei i-ar putea ameninţa autoritatea, împăratul a poruncit ca toate cărţile acestora să fie arse.                                                                                                                                                      Aici intevenim noi: eu, prietenii mei şi Morgan. Morgan ne-a dat o plăcuţă lungă şi îngustă de lemn. Ai fi zis că era o riglă doar că în locul cifrelor era un scris abstract. În acea perioadă cărţile se scriau pe asemenea fâşii de bambus; hârtia a fost inventată mai târziu. Pe plăcuţa de bambus era scris titlul unei vechi legende chinezeşti. Noi trebuia să găsim prima scriere a acestei legende înainte ca Biblioteca Imperială să fie distrusă.                                                                                  În momentul în care toţi trei am ţinut plăcuţa de lemn în mână, am început să simţim o adiere de vânt, să ne simţim mai uşori, şi parcă totul se învârtea în jurul nostru. Am ameţit toţi trei, dar ştiam că nu trebuie să dăm drumul plăcuţei de bambus din mână. La un moment dat, când iureşul s-a terminat, am observat că ne aflam la marginea unei păduri, îmbrăcaţi în nişte haine diferite de cele pe care le purtam înainte. În faţa pădurii se vedea un câmp însorit. Am observat un tânăr care păzea nişte vite. La marginea acestui câmp, se vedea o fermă iar după fermă era un oraş înconjurat de ziduri groase. Am hotărât că trebuie să pornim spre acele ziduri groase ale oraşului. Drumul ne-a fost tăiat de băiatul care păzea vitele. Ne-a rugat să îl ajutăm să o întâlnească pe ţesătoarea de mătase de la ferma din apropiere. Tânărul dorea să îi comunicăm ţesătoarei să se vadă pe înserat în apropierea fermei. Noi i-am spus că îl vom ajuta dar dorim să ştim cum ajungem la Biblioteca Imperială. Acesta ne-a arătat drumul dar ne-a spus să ne ferim de Împăratul Dragon. Ne-am furişat prin fermă şi am reuşit să îi comunicăm ţesătoarei mesajul tânărului. Pentru curajul nostru ţesătoarea ne-a oferit un ghem de mătase, pe care ne-a avertizat să nu îl pierdem, că ne va ajuta într-un moment dificil, mai târziu. A trebuit să plecăm în fugă deoarece am fost observaţi de soldaţii împăratului care credeau că dorim să aflăm de la ţesătoare secretul fabricării mătăsii. Cine afla acest secret era arestat şi condamnat la moarte de către împărat deoarece era cel mai mare secret al Chinei.                                                                                          În timp  ce alergam spre zidul oraşului pentru a scăpa de soldaţii împăratului, un om îmbrăcat în haine simple ne-a sărit în ajutor. Acesta ne-a văzut plăcuţa şi ne-a întrebat cine suntem. Atunci Annie şi Jack au scos permisele de bibliotecar. După ce a văzut permisele, bărbatul ne-a spus că era de fapt un savant, dar că în acea perioadă Împăratul Dragon se temea de puterea savanţilor şi a învăţăturilor din cărţile acestora şi a dat ordin ca toate cărţile din China să fie arse. După această destăinuire noi i-am spus savantului că dorim să îl ajutăm să salveze cărţile din Biblioteca Imperială. Pentru a face un plan de salvare a cărţilor, în tihnă, savantul ne-a dus la el acasă. Aici ne-am aşezat la o măsuţă rotundă şi foarte scundă. Soţia lui ne-a servit cu un ceai revigorant în nişte ceşcuţe foarte mici. Relaxarea ne-a fost întreruptă de soţia savantului care ne-a comunicat că afară se vede un nor negru de fum. Ne-am dat seama că Împăratul a început arderea cărţilor din bibliotecă. Nu mai aveam timp de pierdut. Savantul ne-a urcat în căruţa sa şi ne-a spus să stăm ascunşi până ne va anunţa el că putem coborî. A pus căruţa în mişcare şi după un timp am ajuns în grădina bibliotecii. Aici, ne-am dat jos şi ne-am furişat spre intrarea din spate a bibliotecii care nu era păzită de soldaţi. Deoarece savantul cunoştea foarte bine încăperile bibliotecii, am reuşit să ajungem în sala principală fără să fim observaţi de soldaţii.                                                                                                      Când am ajuns noi, soldaţii începuseră să ardă şi cărţile din sala principală. Stăteam după o coloană şi ascultam cum savantul ne indica locul unde erau cele mai importante scrieri. Am hotărât că trebuie să luăm fiecare cel puţin o carte. Am încercat să le ascundem în săculeţii pe care îi aveam, în loc de rucsac. În timpul în care soldaţii nu erau în sală, am reuşit să luăm cele mai importante cărţi. Acum era problema cum ieşim din bibliotecă fară să fim observaţi. Din păcate cum am ieşit în culoarul principal, eu şi prietenii mei, am fost observaţi de sodaţii Împăratului Dragon. Savantul, fiind ultimul, a reuşit să se ascundă după o coloană imensă. Am luat-o la fugă. Eram rapizi dar soldaţii împăratului păreau fără număr. Au reuşit să ne înconjoare. Ne-au legat mâinile şi ne-au dus în faţa Împăratului Dragon. Împăratul   ne-a spus că nu ne putem feri de furia sa şi că urmează să fim executaţi mai târziu. A poruncit să ne ducă în temniţa Marelui Zid Chinezesc.                                                  Odată ajunşi în temniţă, soldaţii ne-au lăsat acolo şi au plecat să continue arderea cărţilor. Am crezut că acolo ne vor putrezi oasele, dar savantul a reuşit să iasă nevăzut din bibliotecă şi a venit după noi. Era îmbrăcat în haine de soldat. Ne-a spus că ştie un pasaj secret. A scos  câteva pietre din pardoseala temniţei şi a aprins o torţă. Ne-a spus să coborâm, dar Jack a venit cu ideea că trebuie să construim o capcană pentru a-i încetini pe soldaţii împăratului. A scos firul de mătase şi l-a legat astfel încât să fie la nivelul gleznelor. După ce am realizat acest lucru a sosit momentul să plecăm. Am coborât scara abruptă şi apoi am mers prin pasajul îngust destul de mult timp. Am ieşit dincolo de zidul oraşului.                                                                                                                                                               Aici, savantul ne-a zis că se încheie drumul nostru comun şi ne-a mulţumit pentru ajutorul dat. Fugind către marginea pădurii i-am văzut pe cei doi tineri  împreună. Erau tare fericiţi. Ne-am continuat drumul spre pădure şi când am ajuns în dreptul acesteia am ţinut toţi trei plăcuţa de bambus, ca la început. Am simţit aceeaşi adiere de vânt, apoi parcă totul se învârtea în jurul nostru din nou. Când totul s-a încheiat, eram în aceeaşi cameră cu Morgan. Aceasta ne-a felicitat şi ne-a spus că scrierile colectate de noi vorbesc despre un pastor şi o ţesătoare de mătase. Morgan a încheiat spunând că mi-am obţinut permisul de bibliotecar. Am reuşit să ducem la bun sfârşit misiunea. Am reuşit să salvăm cărţile de furia Împăratului Dragon iar eu mi-am primit permisul mult visat.  A fost o misiune plină de peripeţii!

 
  • Alexandra Raluca Stefanescu
    Eu, Jack şi Annie în ţara Împăratului Dragon
    2
    124