Afiseaza creatiile participante la concurs
4 aprecieri
176 vizualizari
RUS LORENA CLARA
O experiență de neuitat
Clasa: a 7-a
Data postarii: 31.01.2017
 

O experiență de neuitat

                                                                                                             RUS LORENA

 

        În urmă cu  ceva timp, doamna profesoară ne-a adus în clasă o carte despre care ne-a spus doar că știe că ne va captiva și ne-a invitat s-o citim. Am așteptat câteva zile, s-o citească colegii mei și s-o pot lectura și eu. Am intrat într-un tărâm magic,ceva de poveste…nu e tărâmul Albei-ca-Zăpada, dar e creat de mine, acesta reprezentându-mă întru totul. Pot spune că m-am descurcat destul de bine în crearea acestuia, începând să citesc cartea „Lumea imaginată de…” scrisă de Keri Smith, am scos la lumină din tolba mea cu aptitudini noi talente care m-au ajutat să devin un nou personaj în propria mea poveste creată cu ajutorul cărții. Aceasta mi-a stârnit curiozitatea despre multe alte secrete ale vieții, acea parte tăinuită  care din cauza fricii de necunoscut o evităm, poate mulți dintre noi, pentru că ne limităm doar la un anumit tip de cunoștințe.
           Am început să citesc primele pagini și după doar căteva, am simțit deja că fac parte din acele rânduri, să mă imaginez singură pe o suprafață întinsă, pustie, fără pic de viață în ea și să încep, cu măinile mele să creez printr-o singură atingere tot ceea ce visasem, tot ce credeam că ține doar de poveștile copilăriei, dar acum desopăr mai mult. Explorând pas cu pas fiecare pagină și fiecare notiță scrisă de către autoare, am început în adevăratul sens al cuvântului să îmi constitui lumea, să îmi dau startul. Lucrul care m-a atras prima dată a fost crearea personajului...

         Mi-am luat bagheta magică și am început. O rochie de  culoarea cerului vioriu în lumina dimineții, lungă până în pământ, cu mici detalii de dantelă, care îmi venea perfect, pantofi albi cu toc, în păr  o mică coroniță prinsă de părul meu blond cu bucle mari și dese. Accesoriile de argint îmi puneau în valoare rochia, care strălucea puternic. Calitățile mele erau ca ale tuturor conducătoarelor, sufletul bun, mereu doritoare să ajut, deșteaptă, ambițioasă, curajoasă. Ce mai? Eram pregătită să creez  universul perfect.
           Persoanjele prinseseră contur în imaginația mea, clădiri existau, dar următoarea etapă care mie mi s-a părut extrem de provocatoare și care mă pusese puțin în dificultate a fost găsirea unui nume potrivit pentru tot ce elaborasem eu în tărâm până atunci. Consultasem baza de date, nimic care să îmi redea ispirația. Am mai aruncat o privire  prin paginile cărții și am recitit  unele sfaturi ale autoarei. Tot nimic. M-am gândit la unele caracteristici ale prietenilor care fac parte din povestea mea, la clădirile și locurile din orașul meu real. Același rezultat .M-am întrebat:Oare chiar nu sunt în stare să născocesc un simplu nume?Mă descurajasem puțin. Era imposibil să mă blochez la un simplu titlu pe care să îl pun mare la începutul cărții mele. Dar apoi,tolba mea cu aptitudini ieșise iar la suprafață, și după mult timp de gândire, am reușit! Degetele-mi dansau jucăușe pe tastatură, și deodată  Pe laptopul meu apăru  „Tărâmul visării”.
           După alți câțiva pași parcurși, lucruri inventate și puse în aplicare, am ajuns din nou la o parte care mă puse la grea încercare, dar care îmi provoca mai multă adrenalină și dorința de a continua. Eram pe punctul de a le dărui oamenilor din povestea mea, o putere magică. Poate să pară ușor, dar dacă vrei să fie ceva de folos, e mai complicat.Trebuia să fie ceva util, care să le ușureze traiul de zi cu zi, chiar dacă legile create de mine nu impuneau oamenilor atâtea obstacole, precum cele pe care le avem noi în lumea reală. Cinematografia și literatura contemporană,  oferă numeroase surse de inspirație, imposibil de realizat de  către un om obișnuit. Așa că, având șansa să dau oamenilor o însușire, m-am gândit la mai multe și le-am analizat, gândidu-mă cum ar fi să le avem și în viața de zi cu zi. M-am oprit la  cititul gândurilor – hmmm... ar fi foarte interesant să știm cu adevărat ce crede cel de lângă noi. Dar atunci nu ar mai exista prietenii. Toată lumea s-ar certa și ar fi un dezastru total. Deci e mai bine că nu o deținem. Mi-a trecut apoi prin minte teleportarea. Cât de ușor ar fi să ne trezim dimineața și în câteva secunde să ajungem la școală, să mergem în câteva clipe oriunde pe glob. Ar fi fascinant! Atâta timp câștigat pentru alte lucruri care ne fac plăcere! Doar că deplasarea cu un mijloc de transport, ne oferă bucuria descoperirii unor locuri noi, putem cunoaște oameni diverși, lumi necunoscute, și desigur toți trăim momente frumoase când mergem în excursii, fie cu familia sau prietenii, în diferite călătorii alături de semeni necunoscuți.Poate că ordinea și-ar pierde sensul, iar haosul, neprevăzutul, ar pune stăpînire peste omenire. Dacă ar exista forțe supranaturale, sau dacă toți am deține-o pe aceeași, cine știe cum am înțelege să o folosim? Așa că, tot analizând ce ar putea să-i ajute mai mult pe locuitorii din lumea mea, le-am dat tuturor șansa să iși aleagă o singură forță, dar aceasta să nu provoace certuri, disensiuni, neplăceri. Le-am oferit dreptul de a decide singuri asupra vieții lor în acea dimensiune  magică.

           Fiecare avem momentele noastre de tristețe, melancolie, dezamăgire, deznădejde, în care vrem să scăpăm de toată lumea din jurul nostru, să fim singuri...iar pentru acest moment intrând tot mai mult în rolul creat, am elaborat un loc secret, doar pentru mine, în care să mă retrag când nu îmi e bine. În acest spațiu aflat la marginea unui lac sălbatic, neatins de civilizație, într-o mică peșteră, am pus o pătură călduroasă,o pernă comodă pe care să stau relaxată, ascultând pe fundal melodiile mele preferate șie  unde era cartea în care mi-am creat lumea, pentru a-mi putea nota fiecare idee nouă.
          Altă etapă care mi s-a părut interesantă, care face parte și din realitate,  a reprezentat-o înălțarea unui monument în cinstea cuiva drag. Mi-am ales familia,o statuie mare în centrul orașului care o reprezenta. Alături de aceasta încă două mai mici pe care fiecare cetățean putea să  treacă numele persoanelor dragi din viața lui, pentru a rămâne încrustate acolo pentru veșnicie, astfel devenind eterne.
           După ce am terminat de creat toate etapele date de autoare și am reușit să-mi pun în aplicare toate ideile, am mai adăugat de la mine încă alte câteva sarcini... Toți vrem să ținem minte un moment frumos pe care îl trăim la un moment dat. Poate e mai greu să ne notăm undeva sau să ținem minte chiar orice detaliu, și desigur am vrea să afle și ceilalți ce ni se întâmplă. Așa că, am amplasat lângă clădirea din centrul orașului mai multe panouri pe care cetățenii să își poată pune poze sau să scrie tot ce li se întâmplă în orice moment al vieții lor, dându-le șansa de a se exprima liber.
           Având în vedere că noi trăim într-o lume a tehnologiei, în care tinerii vorbesc mai  mult virtual decât față în față, am decis să creez locuri amplasate în zone dorite de aceștea în care ei să se poată cunoaște mai bine, să se ajute cu diferite probleme morale, familiale, psihice sau de școală, locuri în care fiecare adoleșcent să se poată exprima liber. Trebuie să vă spun că se pot urma diferite cursuri, din care în fiecare săptămână se prezintă pe șcenă sub forma unui proiect, ceea  ce au învățat. Astfel să poată descoperi persoane, locuri, domenii, discipline, secrete și activități plăcute, care să-i provoace să se întâlnească din nou, pentru a împărtăși cu ceilalți cunoștințe, bucurie, timp.

           Dar să revin la carte. Mi-a oferit o lectură diferită, o experiență extrem de interesantă, pe parcursul căreia mi-am descoperit noi aptitudini pe  care le voi folosi în anumite circumstanțe. Așa cum tot ceea ce facem reprezintă un pas spre mai bine, spre victorie, am învățat să-mi acord mai multă importanță. Fiecare pagină mi-a dat  încredere în mine și pot recomanda oricui să încerce tocmai ce am făcut eu, iar acum când voi avea momente de neliniște sau nevoie de inspirație cu siguranță voi intra iar în lumea creată cu atâta entuziasm, răbdare, pornind de la o simplă idee dată de participarea la  un concurs literar.

 
  • RUS LORENA CLARA
    O experiență de neuitat
    4
    176