Afiseaza creatiile participante la concurs
6 aprecieri
184 vizualizari
Popa Briana
Un ghid pentru o nouă viață
Clasa: a 7-a
Data postarii: 31.01.2017
 

Un ghid pentru o nouă viață

                                     Popa Briana

 

 

„Adesea căderea e un mijloc de a te ridica,de a o lua de la capăt.” A fi un explorator, cere fiecărui om voință și dorința de a cunoaște întotdeauna locuri noi. Citind „Cum să fii un explorator bun al lumii în care trăiești” scrisă de Keri Smith, mi-am dat seama că un om poate privi viața în mai multe feluri. Adesea, persoanele se plâng de viețile lor monotone, dar  nu și-au dat seama că Dumnezeu le-a dăruit o pânză albă, pe care ele ar fi putut să o picteze exact așa cum ar fi vrut. Am avut o experiență minunată, lecturând această carte, deoarece ea mi-a deschis ochii minții, reușind să mă învețe să văd totul într-un alt mod.

  Prima sarcină care m-a făcut să mă separ de lumea reală introducându-mă în poveste, este cea în care autoarea ne provoacă să ne creem orașul nostru. Ei aici începe distracția… Deși cartea aceasta mă atrăgea în mai multe feluri sarcina despre care vorbim noi acum, pot spune cu mâna pe suflet că este preferata mea. A fost o experiență uluitoare. Orașul s-ar fi numit ,,Orașul Speranțelor” și ar fi un loc în care toate visele ar deveni realitate. Cetățenii ar trăi în bucurie și armonie. Toată lumea ar fi cinstită, onestă, și oricât ai încerca să iști o ceartă cu  cineva, nu ai fi reușit. În fiecare lună ar avea loc câte un festival cu tematică diferită, la care toată lumea ar fi invitată. Ar fi jocuri, cântece, dansuri, focuri de tabără, povești din timpuri străvechi și multe altele care să relaxeze și să binedispună oamenii.

  O a doua sarcină care m-a fascinat a reprezentat-o cea în care trebuia să mă privesc pe mine pentru câteva secunde în pielea unui artist. Am lăsat cartea din mână, am stat și m-am gândit. Meditând la această situație, singura și unica persoană care îmi trecu prin minte în acele momente era Leonardo da Vinci. Persoana care mă inspiră întru totul de la celebra ,,Monalisa” până la fel de cunoscuta operă de artă ,,Cina cea de Taină”. Această sarcină mi-a cerut să povestesc lucrurile pe care le folosesc destul de des, dar în majoritatea timpului, singurele două lucruri de care am nevoie pentru a mă calma sau pentru a mă refugia din  lumea reală sunt un creion și o foaie, mai apoi contopindu-se și devenind ceva măreț de care adesea sunt mândră. Această propunere mi-a dat puterea de a-mi da seama că, voința face  posibil orice.

 Altă propunere  mi-a stârnesc creativitatea, pentru a-mi crea  propria bancnotă. Aici am fost din nou pusă pe gânduri, apoi concentrându-mă pe ceea ce știam să fac cel mai bine, mi-am pregătit foaia, am apucat în mână creionul și am început să desenez aievea un spațiu întins, un apus de soare, forme curbe, linii, persoane care se jucau, dar apoi mi-am adus aminte de prima sarcină ce întruchipa orașul perfect pentru mine. Revenind la locul de unde am rămas, am continuat să-mi desăvârșesc creația, la final fiind mulțumită de ceea ce a ieșit.

  Nu era perfectă. Nici una dintre ele nu era… Dar știind că întruchipa orașul perfect îmi aducea zâmbetul pe buze. Iar apoi mi-am spus ,,Asta va fi bancnota!”. Era extraordinar cum am transformat o simplă foaie albă într-o capodoperă ce mă făcea să radiez.

  A patra cerință, care sincer mă amuza destul de tare, consta în identificarea diferitelor mirosuri din cartierul meu. Am descoperit tot felul de mirosuri, de la cel de gazon proaspăt tuns, până la cel al  prăjiturilor bătrânelelor ce locuiau la capătul străzii, apoi mi-am amintit brusc de o compunere pe care o scrisesem în urmă cu vreo doi ani, rețeta fericirii, apreciată de toți cei care au citit-o,  și din nou m-am simțit unică, talentată.

  O altă provocare în care, imaginața mi-a fost pusă la încercare de către autoare,  a reprezentat-o crearea localnicilor din oraș. Meditând, mi-am dat seama că nu aspiram la prea mult. Doream doar niște oameni simpli, civilizați dar totuși, dotați cu un al șaselea simț, poate cineva care să comunice prin telepatie, sau care să simtă un miros de la zeci de kilometri depărtare. Iar într-un final, mi-am atins scopul.

  Această experiență, mi-a oferit o lecție importantă. Mi-a întărit convingerea că viața trebuie trăită la maximum și dacă nu dai de ceea ce cauți, să sapi tot mai adânc în interiorul ei și vei ajunge într-un final să-ți dai seama că nu ai savurat-o cum trebuie.

  Bunăatea stă la baza întregii creații, conform religiei creștine, prin urmare vă propun alte sarcini care se bazează pe aceasta.

  1. Prima constă în luarea aleatorie a zece lucruri din casă sau din afara casei și crearea cu ajutorul lor, a unui tablou al orașului tău. După ce este gata, se convoacă o adunare într-un parc public arătându-le cetățenilor opera de artă făcută de tine special pentru ei, prin care le arăți prețuirea ta.
  2. Cea de-a doua constă în preparatea unui tort de ziua orașului, la care să participi împreună cu cetățenii tăi. Vă strângeți în echipe de mai mulți pentru a termina cât mai repede, fiecare etapă, apoi distrați-vă și faceți poze  păstrându-le într-un album de amintiri.

   Lectura acestei cărți mi-a dăruit o încredere imensă în mine, reușind astfel să creez ceva ce înainte nu eram capabilă și să conștientizez că fiecare om merită să se descopere pe el însuși explorându-și lumea în care trăiește, sperând și totodată muncind pentru o viață mai bună.

                                                                                                                             

 
  • Popa Briana
    Un ghid pentru o nouă viață
    6
    184