Afiseaza creatiile participante la concurs
32 aprecieri
357 vizualizari
MEDEEA TRIFOI
160- UNEORI ACEST NUMĂR NU ÎNSEAMNĂ NIMIC. DAR TOTUȘI ACUM...
Clasa: a 8-a
Data postarii: 27.01.2017
 

160- UNEORI ACEST NUMĂR NU ÎNSEAMNĂ NIMIC. DAR TOTUȘI ACUM...

  

160. Ce poate fi?  Un număr?  O cantitate? Prea mult?  Prea puțin? Sau un număr care cuantifică puterea intelectuală a omului? Albert Einstein cu un IQ de 160 a schimbat istoria omenirii. Formula E= mc2 a schimbat configurația puterilor pe harta lumii. Cei care au deținut la un moment dat secretul acestei formule chimice a avut în mâini soarta întregului Pământ.

            Lou, personaj principal al romanului “Prințesa și Cerșetoare” de Dephine de Vigan are un IQ de 160. Oare va reuși să schimbe soarta unei persoane care aparține unei pături sociale defavorizate?

 Titlul romanului “Prințesă si Cerșetoare” pune într-o paralelă cele două lumi. Lou nu este o prințesă în adevăratul sens al cuvântului, dar doar privind în antiteză cu viața lui No care nu are o casă, o cameră a ei, hrană, ea poate fi considerată o prințesă.

             Lou este un copil supradotat, dar totuși foarte timorat să își expime public părerile, ideile și sentimentele. Domnul Marin, profesorul de știinte economice și sociale o nominalizează să își prezinte titlul pentru proiectul ce avea să îl prezinte în fața clasei. Tehnica pentru realizarea proiectului este interviul pe care urma să îl realizeze cu o tânara fară adăpost.

             Acest roman se dezvoltă în jurul acestui proiect care scoate la lumină probleme de mult uitate în familia personajului Lou.

             Vorbind despre adolescenți, inevitabil apare şi o poveste neîmpartășită de dragoste ȋntre fata care învața cel mai bine din clasă şi băiatul căruia îi place să fie liderul clasei și nu este preocupat de școală. Oare care este motivul pentru care nu se poate integra și nu poate stabili o legatură cu celelalte fete din clasă?

             O încercare a existat. Axelle și Lea o invită la o petrecere de ziua lor. Această invitație este urmată de frămantări interioare despre felul cum ar trebui să se îmbrace, despre ce muzică ar trebui să asculte, cum ar trebui să danseze, cum ar trebui să îi stea părul. Dar totuși după multe ore dedicate pregătirii, “am cumpărat și un cadou pentru fiecare”- ceva se ȋntȃmplă. Reflexia propriei imagini ȋn oglindă o descurajează, se simte “o chestie mică”. Poate, dacă ar fi avut-o alături pe MAMA.... Lou, chiar dacă a promovat două clase înaintea altor copii de vârsta ei, nu este pregătită din punct de vedere psihologic pentru viața în care a intrat. Atitudinea și comportamentul colegilor de clasă i se par de neînteles și fără motiv-“am 13 ani și văd foarte bine ca nu reușesc să mă fac mare în sensul bun al cuvântului.”.

            Ce se întâmplă cu adolescenții care nu primesc suport din partea familiei? Oare la un moment dat vietile celor doua fete nu au fost la fel? No respinsa de mamă pentru că este rodul unui viol, marcând în permanență pentru mama sa acele momente pe care dorește să le uite.

            Lou este crescută cu o mamă care nu reușește să treacă peste decesul celui de-al doilea copil şi totuși drumul celor două fete nu este identic? Oare dorința tatălui de a păstra aparențele, efortul lui de a părea vesel să salveze puțin situația sau inteligența lui Lou care intră ȋn acest joc, care nu pune ȋn evidență contradicțiile vizibile din viața sa? Se remarcă faptul că, atunci când Lou este nefericită datorită falsei vieți pe care o crează tatăl său în jurul ei, ea își ocupă mintea cu raționamente, contradicții și mai nou cu prezentarea lui No, dar și cu vorbele pe care Lucas i le spune “Nu-ți face probleme, Prințesă, sunt sigur că totul va merge ca uns.”

             Atunci când alege să realizeze acest proiect în legătură cu oamenii străzii nu a fost ceva premeditat. Pur și simplu figura lui No îi atrage atenția într-o stație de metrou. Încet, se stabilește o legătură între cele două. Lou începe să afle povestea vieții lui No din poveștile în care personaje sunt alți oamnei ai străzii, prieteni a lui No. La început este un parteneriat avantajos pentru ambele părți. No primește avantaje materiale: cafea, țigări, băutură, iar Lou își poate realiza proiectul pentru școală. Poate inconștiența vârstei o apără pe Lou de pericolele la care se supune intrând în legătură cu această lume din care face parte și No.

            Din acest proiect Lou își face un scop de a salva sau de a schimba atitudinile și acțiunile oamenilor. Ea consideră că dacă fiecare familie s-ar implica într-un astfel de caz, străzile s-ar goli de astfel de oameni. Părinții lui Lou acceptă să o cunoască pe No, iar apoi acceptă să o primească în casă și în familia lor. Chiar dacă aparent aceasta pare să se acomodeze la noua sa viață respectând anumite reguli de conviețuire în familie, ea nu mai poate face față acestei vieți. În tot acest timp Lucas o sprijină și în oferă ajutor necondiționat pentru salvarea lui No.

“Secretul lor – No” îi unește având un subiect comun de discuție. Acomodarea lui No în familia lui Lou se face destul de greu “dar de la o zi la alta o vedem cum își recapătă forțele”. Schimbarea este atât fizică cât și emoțională “ridică ochii din pământ, stă dreaptă, ne privește în ochi”. Legătura ei cu lumea de dinainte nu se poate întrerupe „o mai surprind seara, cu fruntea lipită la geam, cu se uită în noapte și habar nu am ce-i trece prin cap, n-am cea mai vagă idee”.

Cea care reușește să afle adevărata poveste a lui No este mama lui Lou, dar siguranța și sentimentul că aparține cu adevărat unei familii trebuie mereu confirmat „Suntem împreună, Lou nu-i așa, suntem împreună!”. 

  Reintegrarea socială a lui No debutează cu reluarea legăturii cu asistenta socială dar și cu integrarea pe piața muncii. Deși are 18 ani, No nu și-a finalizat școala acest lucru punând în dificultate găsirea unui loc de muncă. Chiar dacă își găsește până la urmă un loc de muncă acesta este prost plătit în raport cu munca depusă, iar No pare mulțumită. Între ele se stabilește o anumită rutină care îi dă siguranță lui No. Lou îi povestește despre viața ei la școală. Momentul când familia pleacă într-o mică vacanță este momentul în care vulnerabilitatea lui No și sentimentul că va fi din nou abandonată iese la iveală. După acel moment No își dă seama că nu va face parte din familia lui Lou și conștientizează că viața pierdută pe străzi nu o va mai putea recupera niciodată. De aici nu a mai fost decât un pas ca No să revină la viața dezordonată și fără reguli pe care a avut-o până la intrarea în familia Bertignac.

Un lucru care îmi dă de gândit este că, deși No consumă alcool și pastile de somn, Lou conștientizează greșelile pe care le face ea și nu pică în această plasă. În interiorul ei, No este un om special și conștient de viața mizerabilă pe care o duce și nu încearcă în niciun moment să o tragă pe Lou în ea. Lou acceptă cu greu despărțirea de No atunci când tatăl ei decide că nu mai pot face nimic pentru ea. Prezența verbului „credeam” exprimat de gândurile lui Lou nu aduce schimbări reale în viața prietenei sale „adevărul e că lucrurile sunt așa cum sunt”. Devenind tot mai conștientă că viața ei nu va reveni la normal niciodată, No inventează o frumoasă poveste de dragoste de care se folosește apoi pentru a ieși din viața lui Lou. Ajutată fiind ȋncă de la ȋnceput de Lou și familia ei, apoi de Lucas ca să se integreze și să pornească spre o viață cu mai multă stabilitate aceștia își dau seama ca “nu o mai pot scoate la capăt”.

 Trecerea lui No prin familia Bertignac a fost pozitivă și odată cu plecarea ei aduce schimbări pozitive, dar lui Lou nu-i place această noua viața, nu-i place că obiectivul ei nu a fost atins. Nu poate să uite și nu vrea să uite experiențele trăite alături de No. Experiența asta îl schimbă și pe Lucas comportamentul lui la școală se schimbă aparent ȋn bine, chiar dacă notele lui cresc cu doar câteva puncte.

  Proiectul, cel care a declanșat şi generat schimbările familiei Bertignac, este notat cu o notă mare. Chiar şi profesorul Marin conștientizează că implicarea elevei sale a fost de sută la sută și o îndeamnă să nu renunțe. La desparțire ȋi oferă o carte destul de veche foarte prețuită de el.

 Romanul “Prințesă şi Cerșetoare” este un roman ușor de citit în care se ȋmpletesc ușor probleme ale vieții cotidiene ale secolului nostru și viața tumultoasă şi nonconformistă a tinerilor.        

 

 
  • MEDEEA TRIFOI
    Feeria fulgilor de nea
    7
    134
  • MEDEEA TRIFOI
    160- UNEORI ACEST NUMĂR NU ÎNSEAMNĂ NIMIC. DAR TOTUȘI ACUM...
    32
    357