Afiseaza creatiile participante la concurs
1 aprecieri
181 vizualizari
Enescu Irina Stefania
Recenzie ''Prințesă și cerșetoare''
Clasa: a 8-a
Data postarii: 25.01.2017
 

RECENZIE

Prințesă și cerșetoare

                                               De Delphine de Vigane

 

          O poveste emoționantă, plină de moment edenice în care viața prinde culoare si de clipe nostalgice, aducând lacrimi amare , ne prezintă Delphine de Vigane  în cartea “Prințesă și cerșetoare”, conturată în stil modernist, conducându-ne spre adevărata lume în care plângem și zâmbim.

          Prin modul în care autoarea ne aduce aproape de sens, limbajul și structurarea fiind adaptate asemenea unei pagini de jurnal scrise pe loc, fără timp de împletire a cuvintelor și totuși atât de expresive, bucuria și tristețea par a fi mai  amestecate ca niciodată atât în inima personajului principal, cât și în a cititorului impresionat.  

          Totul începe într-o manieră surprinzătoare, atunci când Lou Bertignac, o fată timidă de 13 ani, cu un IQ de 160 își alege să prezinte într-un proiect viața unui sărac  om al străzii. Astfel, ea ajunge să se întâlnească aproape zilnic cu No, o persoană chinuită de soartă, într-o cafenea,  povestindu-și întâmplările. Deși mama ei, picată în depresie după moartea surorii fetei, avea nevoie de afecțiune, Lou alege să își petreacă timpul cu noua sa prietenă, mințind că merge în diverse locuri cu puținii prieteni, printre care și Lucas, băiatul pe care îl plăcea, singurul cu care se înțelegea. După ce află detalii cutremurătoare despre viața fetei și face ultimele retușuri, sosește ziua cea mare, în care proiectul trebuie să fie prezentat. Acesta a avut un succes imens și dorește să îi mulțumească lui No pentru asta, însă nu o găsește în gară și, după ce dă ochii cu ea, sărmana o respinge. Totul creează o stare de neliniște sufletească, ameliorată însă de prezența lui Lucas, care devine tot mai apropiat de ea, fiind mâna sa dreaptă. După un timp, spre marea ei uimire, No o așteaptă în fața școlii. Fericite, amândouă pornesc spre cafenea și își promit că se vor mai întâlni. Dar Lou, împreună cu parinții, decid că fata poate sta cu ei. Așadar, băiatul o ajută pe Lou să o pregatească pentru întâlnirea cu familia și totul decurge minunat. Urmează niște zile fantastice, în care cei trei petrec mult timp împreună, distrându-se și devenind din ce în ce mai apropiați, uitând de diferențe. Cum clipele frumoase au un sfarșit, No regretă că nu mai petrece atât de mult timp cu Lou căci și-a găsit un loc de muncă, la un hotel. Printre momentele timpului liber, ea povestește viața sa tristă: de la mama sa rea și ciudată, la iubitul ei Loic plecat în Irlanda. Cu toate acestea, prezența ei, atât negativă, cât și pozitivă aduce mai multa bucurie în mijlocul familiei, depresia mamei dispărând, încetul cu încetul, aproape de tot. După ceva timp, șederea ei pare că se complică: munca la hotel se îngreunează, pleacă cu Lou la mama ei care o ignoră total, nedorind să o vadă, încrederea părinților în ea se sfărâmă, plânge încontinuu că nu face parte dintr-o familie și se apucă să bea, tatăl găsind sticle zilnic în baie. Astfel, se ia decizia ca No să plece de acasă, căci este un pericol și o influență negativă pentru Lou. Orfana fuge și se retrage la Lucas acasă, care încercă să-i reducă consumul de alcool. Lou continuă să o viziteze zilnic, inventând diverse scuze că întârzie, iar sarmana, deși este foarte obosită, lucrează și face economii pentru a pleca la iubitul său. In ultimele zile însă nu vine acasă și este găsită beată de Lucas care o ceartă și îi spune că, în ritmul ăsta, nu o mai poate ține. Pe langă toate acestea, situația devine delicată căci părinții află de planul lui Lou, o ceartă, iar aceasta, după ce se răstește la ei, fuge de acasă. Urmându-și jurământul “Suntem împreună, tu și cu mine, nu-i așa?”, fetele decid să fugă în Irlanda, Lou renunțând la tot ce avea, abandonându-și familia pentru a fi cu No. Posibil dându-și seama de greșeala pe care o face despărțind-o de prieteni și familie, dorind  ca “prințesa” (așa cum era alintată de Lucas) să nu trecă prin clipe grele precum a făcut-o ea și să își urmeze viața plăcută, plină de dragoste pe care o avea, “cerșetoarea” o părăsește pe Lou în gară, dând dovadă de iubire. Fata se întoarce acasă, la familia ei mult mai fericită dupa amprenta lăsată de No și la iubitul ei Lucas, continuându-și viața lipsită de durere si chin pe care toți ne-o dorim...

          Această carte ne descoperă două lumi paralele, total diferite, situate in același univers, care se întâlnesc și se despart la fel de repede, lăsând în urmă amintiri. Prezintă relațiile dintre oameni, atât de diferiți și totusi atât de asemănători în esența lor. Aduce în prim- plan dorința de a face bine, spulberată de refuz, conturată în jurul omului schimbător ce își creează iluzii deșarte. Viețile ar trebui să fie pe deplin stăpâne pe ele și nu ar trebui să se afle la mâna hazardului și a întâmplării. Însă, acum renasc speranțele, acum renaște credința... Hai să ștergem lacrimi de înger, căci nimic nu este mai frumos decât un zambet larg după suspin!

          Citind această operă mi-am descătușat sufletul, l-am lăsat să respire, acest teatru unde viața oamenilor se poate încrucișa la infinit învățându-mă sa trăiesc literatura...

          

 
  • Enescu Irina Stefania
    Recenzie ''Prințesă și cerșetoare''
    1
    181