Afiseaza creatiile participante la concurs
1 aprecieri
274 vizualizari
Iqbal Yasmina Mihaela
„Fură ca un artist” de Austin Kleon
Clasa: a 9-a
Data postarii: 30.11.2016
 

 

În cartea sa „Fură ca un artist”, de Austin Kleon, autorul însuși are un continuu dialog cu lectorul prin care ne sunt oferite sfaturi ce privesc nu numai creația literară, precum compunerea unei cări, a unui roman, dar și alte activități cu care se poate lăuda era noastră, era tehnologiei, cum ar fi crearea unui blog. 
Încă de la incipitul cărții, Kleon face publică o imagine a sa, la vârsta de nouăsprezece ani, în subsolul căreia înșiră uriașa dorință de a fi primit un sfat la acea vârstă, astfel încât, cartea sa se preconizează a fi una de sfaturi sincere, iar ceea ce atrage cel mai mult cititorul, fie el mic sau mare, pe lângă design-ul cărții, unde autorul își are propria contribuție grație desenelor care au împodobit lectura, pe parcurs, fiind niște schițe care au rolul de a sitematiza subiectul despre care se vorbește, dar și de a atrage publicul, este subiectivitatea cu care este abordată tema. Autorul este atât de implicat în texturile tip eseu pe care le compune, astfel încât cititorul să înțeleagă mesajul pe care acesta dorește să-l transmită, încât ai impresia că el, autorul, este lângă tine și îți așează o mână pe umăr, îndrumându-te pe calea cea bună, încurajând artistul din tine, și din această cauză devii din ce în ce mai implicat, așteptând cu sufletul la gură continuarea, pentru a ști ce trebuie să faci mai departe.
        Cuprinsul cărții se referă la acele zece sfaturi din care derivă alte câteva sfaturi, pe care se bazează întreaga creație. Primul capitol, intitulat „Fură ca un artist”, extrem de sugestiv titlului, prezintă chiar această acțiune, furtul. Nu se vorbește, însă, despre acțiunea vulgară, vizibilă, ci la furtul artei. Așa cum admite autorul, orice artist fură, Andre Gide fiind conștient de faptul că „tot ce trebuia spus, s-a spus deja. Dar, cum nimeni nu ascultă, totul trebuie spus din nou.”, dovada perfectă a existenței furtului în artă, pentru că trebuie să ne inspirăm de undeva, iar logica lui Kleon, cum că unu plus unu fac trei, luând în considerare linia dintre două linii explică remixarea ideilor multiple pe care noi le furăm, astfel încât avem „o genealogie a ideilor.” ,un artist adevărat având o anumită selectivitate a ideilor. Un sfat inclus în acesta fiind purtarea unui carnețel unde să ne adunăm ideile furate, un „fișier-morgă”, pentru că omul are darul de a uita informații, datorită luxului de amănunte la care trebuie să fie atent. Așadar, un artist „fură” mai multe idei, nu una singură, și le remixează sub forța propriei imaginații, lucru deloc neinteresant, pentru că, pot susține că așa este. 
         Un alt sfat extrem de bun se regăsește în capitolul cu același nume, și anume „Nu aștepta să aflii cine ești, pentru ca să te apuci de scris.”. „Dacă aș fi așteptat să aflu cine sunt sau de ce sunt în stare înainte de a începe să fiu 
<<creativ>>, ei bine, și astăzi aș mai sta pe gânduri încercând să mă descopăr”, spune însuși autorul. Desenul explicativ ne ajută să înțelem mult mai bine că între „ce suntem” și „ce vrem să fim” este o mică prăpastie pe care trebuie să o sărim. Așadar, la început, simulăm, scena fiind biroul nostru, iar mai apoi copiem fără a ne teme că plagiem, și asta pentru că „mâna omului este incapabilă să facă o copie perfectă.”, poate pentru că nu ne place finalului autorului x din romanul y, iar narcisismul propriu ne determină să schimbăm scenariul, exemplul perfect fiind trupa „The Beatles” care a debutat ca una de cover-uri, iar mai apoi și-au scris propriul reperteriu pe care să nu-l cânte nimeni.
„Scrie cartea pe care ți-ar plăcea să o citești”, consider că este unul dintre sfaturile pe care creierul nostru și-l spune, dar nu avem curajul necesar pentru a face asta. Trebueie „să aduni ramurile din copacul tău”, menționat în primul capitol, iar mai apoi să potrivești, combinând ceea ce îți place, nu ceea ce știi, pentru că nimeni nu a știu ce face când s-a apucat de scris, oferindu-se ca exemplu pe sine, cum că obișnuia să scrie fan fiction, povești imaginare, produse de fani, pentru Jurassic Park, afirmând că a fost dezamăgit de cum au continuat regizorii scenariul, cu adevărat.
         Trebuie, apoi, să-ți folosești mâinile, așa cum menționează capitolul patru, iar pentru asta este imperativ să pleci din fața calculatorului, cum spune și Lynda Barry „În era digitală, nu uitați să vă folosiți degetale!”. Suntem îndemnați să ne implicăm și trupul în contopirea ideilor, pentru că „arta venită doar din minte nu are valoare.”, astfel că trebuie să începi să faci exerciții, în diverse domenii. Să cântăm, să ne „jucăm” cu bilețelele autoadezive sau să frământăm lutul. Autorul însuși se simțea nemulțumit de faptul că trebuia să intre în niște tipare când participa la un atelier de scriere creativă, având niște texte oribile, iar mai apoi, la propria carte a scris poezii de mână pe care le-a editat, apoi, la calculator, redactându-le, și ne oferă o imagine intimă a biroului său, unde împarte tradiționalismul -scrisul de mână, desenele, ideile- cu era modernă -calculatorul, scan-erul și impimanta, având un traseu interschimbabil între aceste două părți, vorbindu-ni-se mai apoi despre hobby-uri și proiecte colaterale, unde trebuie să tergiversăm în mod productiv. „e bine să lansezi mai multe proiecte deodată”, nonșalanța afirmației determinându-te să crezi în asta. Da, și eu consider că e bine să sari de la un proiect la altul, pentru că imaginația are căi necunoscute, la urma urmei, iar tu nu trebuie să te plictisești de ceea ce faci. Un hobby, pe de altă parte, te ajută să gândești mai bine, o sumedenie de idei strecurându-se în capul tău prin acest mod al destresării. Cum? Ei bine, Austin Kleon dezvăluie unui din hobby-urile sale. Muzica. El și prietenii săi, care nu sunt creativi, se adună duminicile și zdrăngănesc „acolo câteva ore.”, fiind regenerator, așadar avem un sfat, implicit un capitol, în care nu trebuie să-ți bați capul cu nimic. 
         Unul dintre criteriile importante de a te face cunoscut este „SECRETUL”, așa cum spune povestitorul, unde trebuie să-ți împărtășești munca cu ceilalți, după ce ai făcut treabă bună. Capitolul șase prezință două părți ale evoluției unui artist. Anonimatul, unde tu te minunezi de ceva, și lipsa acestuia, unde îi înviți pe alții să se minuneze cu tine. Intevine, din nou narcisismul, astfel încât te lauzi cu propriile creații. Curiozitate îi va împinge pe ceilalți să vadă ce ți-a captivat atenția, unde trebuie să-ți faci cunoscută arta, și de ce nu putem să dezvăluim secrete din arta noastră, cum face Bob Ross -unul din oamenii de la care se inspiră autorul, care îi învață pe alții cum să picteze, și nu trebuie să te temi că vei fi mai puțin creativ dacă stai mai mult online, și asta pentru că și de acolo te poți inspira, poți să faci chiar un blog, un website pentru a te face cunoscut, iar apoi „Dacă te îngrijorează ideea de a-ți înstrăina secretele, poți să îți răsfiri” ideile. 
Următorul capitol „Geografia nu mai este stăpâna noastră” este sfatul prin care ești îndemnat să ieși din casă, să te plimbi cu autobuzul, cum face autorul -chiar dacă are o mașină personală, pentru că nu știi niciodată de unde mai poți fura, dar și să te bucuri de „captivitatea” propriei camere, unde ideile izvorăsc de nicăieri. Creearea unei lumi proprii este, de asemenea, motivul pentru care ar trebui să fii artist. Să fii Dumnezeul lumii tale, să dai și să iei viață este palpitant. Îți oferă fiorii satisfacției, așa cum Austin, din Texas, este un oraș în capul autorului cu același prenume, unde și-a adus în prim plan creația, Lumea Sa, cu oameni cunoscuți pe internet, iar eu cred că, zidindu-ți propria lume ești stăpânul pe care dorești să îl ai, implicit creația pe care ți-o dorești, unde te simți bine.    
         Regret pentru că textele lui Kleon se finalizează cu ultimele trei sfaturi, și anume „Fii amabil.(Lumea nu este decât un orășel), unde ești îndemnat să-ți creezi „o carte de onoare” unde să ai atașate comentariile bune despre creația ta ca un imbold pentru „vremurile grele”, să le scrii idolilor tăi, pentru a le dovedi că ești implicat și că îți plac lucrările lor, și să nu fii dezamăgit dacă nu ți se răspunde la „scrisoare”, să fii drăguț și cu oamenii care vor avea comentarii negative, și să te apuci de treabă și să te înconjori de oameni talentați, pentru a „fura” ceva și de la ei, „Fii plictisitor.( E singura cale prin care să îți duci munca la bun sfârșit.)”, sfat prin care ești îndemnat să ai grijă de tine, să dormi suficient și să facilitezi metabolismul prin acțiuni banale, pentru că dacă tu ești relaxat, opera ta va ieși mult mai bine, să nu te bagi în datorii, bunicul autorului îndemnându-și fiul să strângă câți mai mulți bani, necontând cât câștiga acesta, dar și să-ți păstrezi slujba, pentru că este sursa ta de venit stabil, din care poți trăii pentru a putea fii creativ, chiar dacă „De multe ori vei avea sentimentul că duci o viață dublă”, sentiment pe care creatorul acestei cărți îl trăiește, de asemenea achiziționarea unui calendar pentru a-ți monitoriza munca creativă, unde dorința de a bifa încă o căsuță te va determina să continui munca cu plăcere. Păstrează un jurnal de bord aidoma unui căpitan de vas, pentru că asta și suntem, căpitanul propriului vas, creația noastră, din nou exemplul jurnalului autorului fiind unul intim care marchează relația afectivă a acestuia față de fanii săi, dorința reală de a ne ajuta, dar și sfatul de a face o căsnicie bună este unul care îți aduce zâmbetul pe buze pentru realitatea cuvintelor sale, fiind o decizie importantă, pentru că va urma să-ți duci viața alături de respectiva persoană, programul tău mulându-se după al persoanei iubite, cuplul Kleon fiind haios, prin sarcasmul doamnei Kleon, în sintagma „Da, chiar așa, e ca și cum ai trăi cu da Vinci.”, comparându-l pe autor cu marele pictor, om genial. Ultimul capitol, și ultimul sfat „Creativitatea înseamnă selecție ne spune doar să alegem ce să lăsăm deoparte, „progresul va fi doar de partea celor care știu să se concentreze asupra a ceea ce e cu adevărat important”, îndemnându-ne să luăm din sfaturile lui doar ceea ce considerăm că ne este cu trebuință.
          În concluzie, trebuie să spun că această carte mi s-a părut frumoasă, fiind accesibilă tuturor categoriilor de vârstă, datorită modului în care este abordată tema creativității, afectiv, chair dacă Austin Kleon nu ne cunoaște, ne împărtășește secretele sale, considerându-se vinovat de „furt”.

 

 
  • Iqbal Yasmina Mihaela
    „Fură ca un artist” de Austin Kleon
    1
    274