Afiseaza creatiile participante la concurs
1 aprecieri
178 vizualizari
Mahmood Aisha Roxana Violeta
„Fură ca un artist” de Austin Kleon
Clasa: a 9-a
Data postarii: 30.11.2016
 


             Cartea autorului Austin Kleon îl prezintă pe acesta în ipostaza adultului matur care îi oferă sfaturi vechiului Austin Kleon care este de-abia la început de drum. Autorul consideră că în tinerețe nu i-ar „fi stricat un sfat, două...”. Astfel cartea începe cu primul sfat din cele zece pe care autorul și le oferă sieși, dar și tuturor cititorilor indiferent„ cine sunt sau cu ce se ocupă aceștia”.
            Acest prim capitol poartă numele cărții mai exact „Fură ca un artist” unde se dezvoltă ideea diferenței dintre a fura și a plagia. A fura înseamnă a lua ideile cuiva și a le transpune în propriul mod pentru a crea o noua operă de artă. În fond „nimic nu este original ” după cum susține si autorul în una din temele prezente în capitolul prim. Pe când a plagia înseamnă că furi ideile cuiva, păstrându-le exact așa cum au fost luate, pe scurt revendici ceva ce nu este al tău.
           O temă foarte interesantă abordată este intitulată „Genealogia ideilor” în care se susține că fiecare idee nouă este de fapt un mixt de una sau mai multe idei anterioare. Aici autorul ne oferă două exemple pe înțelesul tuturor, mai exact: un mic experiment prin care desenezi pe foaia de hârtie două linii paralele și apoi uitându-te la ce ai desenat îți pui următoarea întrebare câte linii sunt? Răspunsul este următorul: există prima linie, a doua și a treia care este linia de spațiu linia negativă dintre ele. „Deci unu plus unu egal trei”. Cel de-al doilea exemplu este genetica, adică ai o mamă, ai un tată. Ai împrumutat trăsături de la aceștia și ai devenit mai „presus de contribuția lor”. Astfel, exact în același mod în care există o „genealogie a familiei”, așa există și o „genealogie a ideilor”.
           Ideile tale sunt inspirate din ceea ce îți place cel mai mult la persoanele pe care întâlnești zi de zi și de la care vrei să-ți însușești anumite trăsături. Mai mult, Austin Kleon crede că le poți fura „ de la prieteni tăi sau poți să le furi din muzica pe care o asculți sau poți fura din cărțile pe care le citești sau poți sa furi din filmele pe care le vezi”. Astfel acesta vrea să ne facă să înțelegem ca putem să asimilăm din tot ceea ce facem zilnic, din tot ceea ce e place să facem, din tot ceea ce avem lângă noi.
            Iar din toate lucrurile pe care le furi te creezi pe tine, o versiune asimilată din mai multe versiuni. O altă temă din acest capitol se intitulează „Educă-te de unul singur.”. În acest context, educația primită la școală și educația primită acasă nu se completează, deoarece autorul consideră că „Cele două domenii nu coincid întotdeauna. ”, căci „Fie că ești la școală, sau nu , ai întotdeauna datoria de a te educa.”și de aici tragem concluzia că oriunde te-ai afla trebuie să „îți menții mereu vie curiozitatea față de lumea în care trăiești.”. Întotdeauna trebuie să cercetezi, folosindu-te de toate sursele de informare pe care le ai la îndemână.
            La finele acestui capitol descoperim încă o învățătură care face referire la arhivarea gândurilor și observațiilor pe care le capeți zilnic, făcând tot felul de activități. Acest tip de menținere a ideilor, care se învârt în jurul tău, reporterii îl numesc „fișier-morgă” denumire foarte plăcută de autor.
            În capitolul al doilea se dezbate problema dezvoltării fiecărui om, de la faza în care acesta nu știe cine este până în faza în care acesta descoperă. În acest caz, autorul nu consideră că așteptarea este un lucru constructiv, ba chiar unul distructiv. Mai exact, nu trebuie să aștepți ca talentul să te descopere, ci să-l descoperi tu pe el, prin realizarea a ceva constructiv.
           Un alt lucru care poate fi punctat este faptul că „ mâna omului este incapabilă să facă o copie perfectă” spune autorul și își susține spusele printr-un desen cu steluțe creionate de acesta, în care nicio o stea nu seamănă una cu alta. Un defect eficient al omenirii este acela „că suntem incapabili să realizăm copii perfecte”. Autorul afirmă un lucru care se aplică oricum și în orice epocă ai trăi „ În neputința noastră de a ne copia idolii zace șansa descoperirii propriei noastre identități. În felul acesta evoluăm.”
            Trecând la următorul capitol, ajungem în punctul în care vorbim despre ceea ce ne place sau nu. Și aici autorul crede că este bine să scrii ceea ce ți-ar plăcea să citești. Iar eu consider, de asemenea, că autorul a pus punctul pe i, deoarece întotdeauna în viață trebuie să fii exact schimbarea pe care vrei să o vezi în jurul tău. Dacă vrei să vezi bunătate, fii tu cel dintâi bun, dacă vrei să vezi dragoste, ofer-o.
            Avansând în capitole, autorul ne vorbește despre schimbarea monotoniei. Și aici putem spune că arta ia naștere în mai multe locuri, de aceea nu trebuie să rămânem fixați doar pe un mod de creare. De aceea Austin Kleon se dă exemplu și afirmă că, deși își iubește calculatorul, acesta îl îndepărtează de sentimentul că este stăpânul creației. Și din această pricină el folosește două moduri de a lucra: cel analogic si cel digital. Mai exact, biroul său îmbină două părți cea analogica și cea digitală, autorul folosindu-le pe acestea pe rând; în unul „se nasc în bună măsură operele și în celălalt se editează și se îmbunătățesc, iar părerea autorului este că și noi ar trebui să facem la fel „Când simți că îți piere avântul, mută-te la biroul analogic și joaca-te din nou.”
             În următorul capitol se vorbește despre pierderea timpului și importanța hobby-urilor. În primul rând, pierderea timpului în opinia autorului este foarte vitală deoarece „ oamenii creativii au nevoie de un timp în care pur și simplu să stea și să nu facă nimic”. În acest mod te relaxezi, lăsând astfel creierului tău timp să asimileze idei care te pot ajuta în crearea artei. Cât despre hobby-uri și ele sunt tot un mod de relaxare, o activitate creativă care este nu-i a ta.
             Avansarea în următorul capitol conturează ideea că orice am crea, fie foarte bune sau mai puțin bune trebuie să facem public tuturor oamenilor produsul nostru. Niciodată arta nu trebuie să rămână cunoscută doar de creatorul ei. Altfel aceasta nu se mai numește operă. Și oricare ar fi impresiile cititorilor, întotdeauna trebuie să apreciem ceea ce realizăm deoarece în fiecare creație se află o bucățică din noi, deci ar fi bine să nu ne îndoim de noi. „Geografia nu mai este stăpâna noastră”, este sfatul din care înțelegem că în artă noi suntem Dumnezeu. Arta este a noastră noi deținem controlul absolut asupra acesteia, mai exact suntem ”Dumnezeu pentru câteva clipe”, clipele pe care noi le petrecem când ne creăm opera. Întrăm într-o lume paralelă, perfectă din punctul nostru de vedere. Din acest capitol putem învăța să nu fim captivi în propria noastră zonă de confort, ci să oferim creierului nostru oportunitatea de a fi pus în ipostaze inconfortabile, astfel creierul nostru se pune în mișcare. Și câteodată n-ar fi rău să ne mai deconectăm de lumea internetului și chiar de zona zilnică în care trăim, căci până la urma datorită evoluției lumii găsim totul exact unde l-am lăsat.
            Capitolul „Fii amabil ( Lumea nu este decât un orășel) face referire la crearea de prietenii. Proverbul des întâlnit „Spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești” se contextualizează perfect în acest capitol, deoarece vorbim despre crearea a noi relații. Austin Kleon ne dă un sfat prin care ne transmite că trebuie să fim sociabili și să ne facem prietenii, însă ar trebui să ni-i alegem pe aceia de la care mai putem fura ceva, acei oamenii care au un mod de gândire puțin diferit de al nostru , dar pe care îl considerăm valoros. De asemenea, și a avea idolii este un lucru bun, însă trebuie să ținem cont de anumite aspecte. Nu avem nevoie de nimeni care să ne spună dacă opera noastră este valoroasă sau nu... nici chiar de idolii noștri căci valoarea adevărată se află în „cantitatea” pusă de noi în aceea deci valoarea este în sufletul nostru.
             Penultimul capitol „Fii plictisitor ( E singura cale prin care să îți duci munca la bun sfârșit)” ne arată modul prin care putem crea o artă demnă de laudă. Iar pentru asta trebuie să ne îngrijim în primul rând pe noi, să dormim suficient, să ne păstrăm slujba, sursa de venit sigură care ne ajută să trăim și, nu în ultimul rând, să facem „ o căsătorie bună”. Și crearea unui calendar sau jurnal de bord ne ajută în evoluția noastră de artiști.
              În acest ultim capitol, intitulat „ Creativitatea înseamnă selecție”este prezentată ideea diversității, autorul consideră că aflându-ne în „ această epocă a abundenței și a inflației” progresul va fii cunoscut doar de cei ce știu să filtreze informațiile primite. Se realizează astfel o sinteză a tuturor ideilor prezentate în capitolele anterioare.
             Așadar, cartea lui Austin Kleon ne sugerează sfaturi, determinându-ne să realizăm că nu trebuie să fim genii pentru a ne descoperi și de a descoperi latura noastră artistică, indiferent de domeniul în care activăm, astfel încât trebuie să fim noi înșine, alături de pasiunile noastre.

 
  • Mahmood Aisha Roxana Violeta
    „Fură ca un artist” de Austin Kleon
    1
    178