Afiseaza creatiile participante la concurs
4 aprecieri
159 vizualizari
Catanescu Iulia-Andreea
Viata-de la ideal la real (Pentru cartea "Fura ca un artist")
Clasa: a 9-a
Data postarii: 09.11.2016
 

VIAŢA-DE LA IDEAL LA REAL

(pentru cartea „Fură ca un artist”)

                                                                                                         

                                                                                              CĂTĂNESCU IULIA-ANDREEA

                                                                                        Liceul Tehnologic, sat Gheaba, comuna Măneciu

                                                                                               Jud. Prahova

 

 

           Ideile...ideile nu sunt altceva decât nişte cuvinte pe-o hârtie albă, nişte gânduri ale unei minţi colorate, nişte jocuri ale imaginaţiei noastre.

           Noi oamenii suntem o operă de artă în propria noastră fiinţă făurită cu însuşiri de la ai noştri părinţi şi strămoşi, iar ideile noastre sunt o operă de artă realizată din ideile persoanelor care ne înconjoară.

           Arta este colecţionată de către un artist colecţionar. Acesta adună cele mai bune idei care-i sunt aproape de suflet şi care îl reprezintă cel mai bine. Artistul colecţionar este acela care are toate ustensilele la dispoziţie, dar este apt să folosească doar jumătate, iar pe celelalte să le lase pentru opera viitoare.

           Artistul, adeseori se regăseşte în operele altora, dar totuşi ceva este diferit deoarece caracterele sunt diferite. Pentru a fi o stea strălucitoare pe cerul tuturor trebuie să analizăm fiecare detaliu, să-i aflăm povestea şi să-l interpretăm după voinţa sufletului.  Indiferent de moment, fie minut, oră, lună sau an, trebuie să ne evaluăm propriul caracter, propriile cunoştinţe şi să ne dorim mai mult. Suntem făcuţi cu abilitatea de a putea, deci putem învăţa de oriunde, orice şi oricât de mult pentru că trăim într-o lume în care avem foarte multe posibilităţi de comunicare şi porţi deschise spre noi orizonturi. Dar înainte de toate trebuie să aflăm cine suntem noi cu adevărat apoi să ne fixăm idealurile. Pentru a le atinge este recomandat să muncim din greu, să simulăm totul cu mintea noastră, să îi copiem pe alţii, dar nu identic deoarece cum două flori nu seamănă în totalitate nici gândirea şi sufletele a doi oameni nu sunt identice. De aceea suntem diferiţi pentru că unicitatea îşi spune cuvântul.

           După cum spunea Mark Twain "Este mai bine să îţi însuşeşti un lucru care nu îţi aparţine decât să îl laşi să zacă pe undeva fără folos." dacă aparţine altcuiva este mai bine să-l folosim noi decât să fie dat uitării pentru totdeauna deoarece cândva poate va fi cel mai important lucru datorită nouă, iar în timp îl putem personaliza după voinţa noastră dându-i unicitate.

           Mereu oamenii îşi pun întrebarea despre ce să scrie în diferite lucrări literare sau alte domenii. Părerea mea ar fi că trebuie să ne transpunem chiar noi în ceea ce vrem să facem. Să dăruim o parte din noi tuturor operelor. Putem să ne urmăm modelele, dar mai frumos este să fim noi, să ne lăsăm gândurile şi trăirile noastre în prim plan. Pornind de la o banală idee putem construi o întreagă poveste cu o infinitate de idei autentice. Fiecare om a avut sau încă are un idol. La început, noi împrumutăm de la ei până ne vin propriile scenarii în minte, dar mai târziu vom fi şi noi împrumutaţi. Pentru a fi remarcaţi de către el sunt necesare discuţiile deschise şi sincere, iar pentru a transmite părerile putem apela la Internet scriind tot ce credem. Cu siguranţă nu toată lumea va aprecia opinia şi gândirea noastră, dar avem puterea de a ignora impresiile neplăcute şi de a merge înainte cu capul sus privind spre idealuri, ţintind reuşita tot mai sus posibil.  Dar va veni o zi când ne vom trezi dimineaţa realizând că am ajuns la idealul dorit şi vom împrumuta pe ceilalţi deoarece vom ajunge deasupra idolilor noştri, iar idolii noştri vor fi mândri că am reuşit să ne redescoperim datorită lor. 

         În principal trebuie să avem grijă de noi, atât fizic cât şi psihic. Trebuie să muncim din greu după care să avem o slujbă, două, trei, să învăţăm ceva din fiecare după care să aplicăm tot ce am învăţat anterior în noua slujbă care ne place atât de mult.

         Uneori ne plictisim să facem aceleaşi lucruri în fiecare zi, ne plictisim de programul pe care cândva îl credeam cea mai bună metodă de organizare a vieţii noastre şi devenim nişte persoane plictisite cu o viaţă monotonă  şi ajungem să spunem că: "M-am plictisit să mă plictisesc de plictiseala asta plictisitoare." Pentru a evita această stare de plictiseală avem posibilitatea de a face lucruri interesante. Lăsăm deoparte grijile, rutina zilnică şi ieşim afară, studiem peisajul tomnatic care este în dezlănţuire. Ne lăsăm dezmierdaţi de lumina arămie-dulce, de noiembrie, privim cerul întunecat de cobalt, culoarea sticlei-de-mare, privim crengile goale apărând ca dantela pe fundalul cerului şi puţinele frunze rămase care au o simplă eleganţă ca schiţele cu peniţa în tuş, ascultăm o muzică bună, dansăm sau scriem. Ne lăsam purtaţi de brizele vântului pe aripile imaginaţiei, a sentimentelor şi a dorinţelor, mai exact evadăm în propria lume câteva momente sau  pentru  totdeauna.  

          Când vom fi revenit la realitate vom putea să ne lăsăm iară purtaţi de val spre o nouă creaţie pentru că avem o imaginaţie şi nişte idei incredibile. Stăm la birou şi scriem foi pline de partituri, poezii sau poveşti, părţi din sufletul, mintea şi viaţa noastră, pe care o trăim cu o maximă intensitate singuri sau alături de persoane dragi, la lumina lămpilor cu abajururi verzi care aruncă mici pete de lumină în încăperea circulară. Avem o viaţă pe placul nostru, dar care uneori poate fi îmbunătăţită, avem o multitudine de trăiri şi sentimente care au pus stăpânire pe noi şi care ne învăluie ca un scut protector. Cu toţii suntem fragmente din ceea ce ne amintim, sperăm şi iubim.

          Avem mulţi prieteni şi cunoştinţe, dar este recomandat să căutăm persoane cu care avem pasiuni comune, de la care avem ce învăţa, toată arta se naşte prin colaborare. Adeseori chiar şi între prieteni intervin factori care duc la certuri, cel mai bine este să fim buni, să lăsăm de la noi, dar totodată să învăţăm ceva din ele. La un moment dat ne dorim să împărtăşim şi celorlalţi toate acestea. Lucrăm din greu pentru a pregăti tot ce vrem să dezvăluim, după care le arătăm, dar nu în întregime, lăsăm loc de întrebări şi ne cufundăm într-o mare de mister pentru a trezi o curiozitate mai mare.

            Atunci când vrem să dăm viaţă unei opere folosim în principal calculatorul, dar  după cum spune Lynda Barry, este util să ne folosim mâinile în activităţi constructive. Cel de sus ni le-a dăruit în scopul de a crea cu ajutorul lor. Mâinile sunt cele mai modelatoare componente ale corpului nostru. Pe lângă faptul că putem scrie, de asemenea, de exemplu putem croi cele mai rafinate haine sau putem modela lutul pentru o frumoasă vază de flori pe care i-o putem dărui dragei noastre mame sau bunicii. Lucrul fără calculator este mult mai relaxant şi sănătos, iar rezultatul este mult mai satisfăcător deoarece am trudit mult la el şi am depus multe sentimente şi cunoştinţe. În momentul în care începem să lucrăm la ceva fără calculator, ne creăm o proprie lume cu o poveste doar a noastră formată din foi nerăbdătoare să fie scrise, instrumente entuziasmate că vor scrie, desena sau şterge greşelile şi idei doritoare de cititori curioşi. 

          Cred că, excelent ar fi ca un om să nu stea permanent acasă ci să se plimbe. Să călătorească în întreaga lume, să iasă din zona de confort şi să pătrundă în alte lumi, să viseze şi să cutreiere fiecare plajă goală sub lumina trandafirie a unui apus de soare, fiecare oraş medieval cu străduţe înguste şi şerpuitoare, fiecare platou stâncos bătut de vânt, fără nici un obstacol care să taie din puterea vijeliei, fiecare munte carstic, mohorât, acoperit de grohotiş care se ridică negru şi nemilos pe cerul nopţii.  Cert este că întotdeauna ne vom întoarce acasă cu noi cunoştinţe şi idei de împărtăşit celorlalţi. Acasă este locul unde ne aşteaptă persoana iubită şi familia pentru  a ne oferi o îmbrăţişare caldă, este locul în care ne simţim cel mai în siguranţă, este locul unde ne putem odihni după nopţi lungi nedormite. Nicăieri nu este mai bine ca acasă!

         În final vine cel mai special moment al vieţii, momentul când un anumit sentiment pune stăpânire pe tine. Acest sentiment este iubirea, iar ceea ce iubim dacă avem noroc ne oferă cea mai frumoasă iubire sau ceea ce ne oferă această iubire dacă avem  noroc este ceea ce iubim. Şi nu în ultimul rând vine ziua în care te vei căsători. Întâlneşti un om care-ţi întoarce pe dos toate prejudecăţile, îţi alungă complexele şi fricile care ţi-au construit o viaţă anostă. Atunci te vei simţi cel mai bogat om de pe Pământ deoarece ai alături de tine persoana care te iubeşte şi pe care o iubeşti, persoana care îţi aprinde în fiecare clipă cele mai profunde sentimente de dragoste, persoana care te înţelege în întregime chiar şi în cele mai ridicole momente, persoana pe care te poţi baza. Sunt momente când realizezi că nu contează ce ai, cât ai şi cu cine eşti, contează doar cine te ţine de mână în momentele grele.

       Se spune că oamenii nu eşuează pentru că ţintesc prea sus şi ratează, ci pentru că ţintesc prea jos şi nimeresc. Cineva spunea odată că cel mai important lucru e să nu te opreşti din mers. Nu contează că te deplasezi încet, important este că înaintezi!

 
  • Catanescu Iulia-Andreea
    Viata-de la ideal la real (Pentru cartea "Fura ca un artist")
    4
    159