Afiseaza creatiile participante la concurs
4 aprecieri
591 vizualizari
Iakob Iulia
Noua viaţă în ToshyLand
Clasa: a 6-a
Data postarii: 21.10.2013
 

Noua viaţă în ToshyLand

 

Într-o zi minunată de primăvară, la 1 kilometru depărtare de Casa Koko, care era situată la 10 metri distanţă de Marea Roşie se auzeau nişte urlete, strigăte care nu se puteau descrie. Urletele veneau de la vechiul apartament Mackscarrz. Se numea aşa deoarece cu mulţi ani în urmă, aici locuia o familie bogată care avea un singur baieţel, pe nume Macklavin. Anii au trecut iar parinţii săi au decedat. Apartamentul a fost moştenit de Macklavin care s-a mutat din oraş deoarece noaptea, când dormea, se auzeau nişte glasuri misterioase care îl trezeau. El, ţinând foarte mult la părinţii săi, auzea doar glasurile părinţilor, dar vecinii auzeau mai mult de atât. Au trecut cinci ani de chinuri pentru Macklavin şi pentru vecinii blocului, iar în final el nu a mai putut răbda aşa că a decis să se mute din oraş. Când sosi vremea de plecat, la uşă se auzi un ciocănit. Era bunul său prieten Taffy care i-a cerut o favoare:

- Bună Macklavin, pot să te însoţesc şi eu în călătoria ta către oraşul High Veldt?

- Da, desigur. Chiar mă bucură faptul că voi avea un partener ca tine. Sper doar că nimeni nu îţi va simţi lipsa aici.

După trei ore cei doi prieteni au ajuns la locul destinat. Ei erau foarte uimiţi datorită faptului ca nimic din ce se afla acolo nu semăna cu ce se afla la vechiul lor oraş Darling. Macklavin, alături de bunul său prieten Taffy, aveau nevoie de bani, aşa că s-au angajat la firma de transporturi,Travelall. Transporturile se faceau doar prin oraş, doar că în ziua de 3 mai, care era sâmbăta, s-a făcut o mică excepţie. Cei doi buni prieteni avansând în meserie au fost trimişi către insula ToshyLand care era la mii de kilometri distanţă de High Veldt. Colegii lor i-au avertizat în privinţa lucrurilor care se practicau acolo, nu ca ar fi lucruri rele dar foarte molipsitoare. Cei doi prieteni nu au înţeles ce au vrut să spună colegii lor, decât mult mai târziu, după ce au ajuns acolo. Când au călcat pământul noii insule, parcă au ajuns în paradis.

Insula ToshyLand acum, pentru ei însemna totul. Deşi trebuia să ajungă înapoi la muncă în următoarele zile, cei doi nu se mai puteau despărţi de acea insulă. Totuşi am uitat să vă spun ce era aşa de spectaculos la acea insulă. Ei bine, acolo totul era gratuit; locuitorii insulei tratau străinii foarte „amănunţit” din punct de vedere fizic dar şi moral; locuitorii le ofereau timp de două luni o locuinţă gratuită şi multe alte facilităţi demne de un hotel de 5 stele, în care totul se prezenta la cele mai înalte standarde, cu excepţia faptului că totul era gratis. Unde era logica acestui huzur? Exista şi un revers al monedei? La asta nu se gândeau cei doi prieteni care parcă evadaseră dintr-o închisoare.

Timpul a trecut şi veni timpul ca Macklavin şi Taffy să plece, însă, îndrăgostiţi de noua lor casă, aceştia au uitat cu desăvârşire de atribuţiile lor de acasă. Acolo, în cele şase zile şi-au făcut o mulţime de prieteni: unul dintre ei era Dingo, celălalt era Yo (prescurtarea de la Yozi), o altă prietenă era Socrota care era şi prima fată de care s-a îndrăgostit Taffy.

În acea zi Macklavin se plimba prin ToshyLand şi-a văzut un microbuz. Îl mai văzuse de atâtea ori dar niciodată nu l-a remarcat. De data asta, ca trezit dintr-un vis, şi-a amintit că ei erau în timpul muncii doar că în alt loc. Atunci a început să alerge către Taffy, care tocmai era la a doua întâlnire cu Socrota. Totul mergea minunat până când a apărut Macklavin, disperat.

- Tttf... Taa... Taffy, am uitat complet că noi suntem în timpul serviciului, bolborosea Macklavin disperat de moarte!

Atunci Taffy, cu un glas ciudat dar care mărturisea o oarecare tristeţe, încurcat şi furios în acelaşi timp, spuse foarte decis:

- Ai dreptate Macklavin, dar eu m-am prea obişnuit cu insula aceasta. Chiar dacă am locuit aici doar 6 zile, eu aici am cunoscut oameni diferiţi, oameni perfecţi pentru mine şi de care nu mă mai pot despărţi.

- Sunt de aceeaşi părere cu tine Taffy, dar eu ce o să fac... stătea gânditor Macklavin.

Bucuros Taffy, de răspunsul lui Macklavin, spuse:

- O să vorbim cu conducătorul firmei unde am lucrat şi o să-i spunem că demisionăm, cu părere de rău. Îi explicăm că aici ne este destinat să locuim.

Atunci Macklavin, parcă mai liniştit şi hotărât să facă ceea ce a zis şi Taffy (ceea ce oricum gândea şi el de la incursiunea cu microbuzul fără a şi-o recunoaşte) intră în cofetărie să comande 3 sucuri pentru toţi trei, pentru a sărbători decizia. Când să urce scările atunci cobora o frumoasă fată care se îndrepta către stradă. Cei doi se ciocniră iar fetei îi căzură cărţile, care îi semnificau lui Macklavin isteţimea fetei...

- Îmi pare extrem de rău... te rog iartă-mă, spuse Macklavin cu un glas duios şi sincer. Iar Betty, acea fată, îi răspunse:

- Nu este nevoie să îţi ceri scuze fiindcă eu am fost neatentă, îmi pare rău!

Când ridicară cei doi capul unul spre celălalt, între ochii lor s-a format o conexiune ca şi când s-ar fi cunoscut de o veşnicie. Când s-a reîntors Macklavin la masa celor doi,Taffy şi Socrota, s-a întors împreună cu Betty. Atunci, Macklavin a fost şi mai conştient că ei nu mai puteau pleca din acea insulă. În timp, insula şi-a arătat şi ea neajunsurile, dar care păleau în faţa serviciilor pe care le oferea. Exista totuşi o plată, după cele 2 luni de probă, şi anume, locuitorii trebuiau să plătească printr-o zi de muncă pe săptămână toate ofertele, prin-trun fel de sclavie. Adică de patru ori pe lună fiectare dintre locuitorii insulei se puneau la dispoziţia conducătorilor, care îi foloseau la toate muncile de care era nevoie în acel moment pentru buna funcţionare a insulei. Acesta era secretul edenului oferit de ToshyLand. Iar zilele de sclavie erau atât de puţin invazive şi deranjante încât tinerii se obişnuiră pe dată cu acest trai.

Au locuit acolo cu toţii ani mulţi, până când Storks, băiatul lui Taffy şi cel al Socrotei împreună cu Magdelana şi Surrey fiica şi fiul lui Macklavin şi al lui Betty au ajuns la vârsta părinţilor lor de când s-au stabilit pe această insulă, ToshyLand.

După cum aţi înţeles, în această scurtă poveste tinerii au descoperit o lume din care sincer, nici eu nu aş mai fi plecat, deoarece aici totul era posibil şi ce e bun dar şi ce e rău, iar tinerii, ajunşi bătrâni respectabili, au înţeles privilegiul traiului fără patima banilor, fără molima venitului şi a impozitelor. Cum se spune „Totul se încheie cu bine când totul se termină cu bine” aşa cum s-a întâmplat în această poveste.

 
  • Iakob Iulia
    Stiati ca...
    4
    696
  • Iakob Iulia
    In mijlocul orasului
    4
    682
  • Iakob Iulia
    Noua viaţă în ToshyLand
    4
    591