Afiseaza creatiile participante la concurs
3 aprecieri
298 vizualizari
Mindroc Victorita-Petruta
Jurnalul meu
Clasa: a 11-a
Data postarii: 26.05.2016
 

05.05.2016

Dragă jurnalule,



De ce lumea în care trăim e așa de rea? Fiecare știe doar să judece și nimeni nu încearcă să te cunoască. Cred că orice persoană se confruntă cu astfel de probleme în adolescență și nu numai. Întotdeauna e cineva invidios pe tine, care îți vrea locul sau pur și simplu își dorește ca tu să pierzi. Iar acesta este un lucru nedrept. Fiecare om are propria viață, bună sau rea, e a lui, iar în majoritatea cazurilor nimeni nu alege din ce familie să provină. Am văzut oameni care în față se dădeau drept prieteni, iar pe la spate te vorbeau de rău. De astfel de oameni e bine să te ferești. Dar nu e greu să îi recunoști. De obicei sunt cei care se cred mai presus decât ceilalți chiar dacă nu este cazul. De altfel, și oamenii cu suflet bun sunt ușor de recunoscut. Sunt acei oameni care te vor ajuta atunci când ai nevoie fără să aștepte ceva în schimb. Sunt acei oameni care nu te judecă și te acceptă așa cum ești, ba chiar te ajută să înțelegi că nu trebuie să te schimbi pentru nimeni, mai ales dacă ești mulțumit de tine însuți și îți urmezi propriul drum. Nu trebuie să fii ca nimeni altcineva! Fii tu! Așa cum ești, fii original, indiferent de cine te acceptă și cine nu. Am avut ocazia să întâlnesc persoane din ambele categorii și mă bucur. Mă bucur că am întâlnit oameni răi, deoarece am învățat că oricât ai încerca să le faci pe plac, ei tot te vor judeca. Dar nu mi-a păsat de existența lor în viața mea. De altfel, nu am fost rea cu ei. Consider că "ți-am răsplătit cu aceeași monedă" dă dovadă de incultură și de multă răutate. Să vrei să îi faci rău cuiva doar din faptul că ți-a făcut rău la rândul lui, nu te ajută să fii o persoană mai bună. Ba din contră, scazi în ochii persoanelor în a căror ochi vrei să strălucești. Și mă bucur că am întâlnit oameni cu suflet de aur care au fost lângă mine indiferent de situație, de moment sau de orice alt aspect. Au știut să mă susțină și să îmi fie alături, să mă facă să zâmbesc, să mă ajute să am încredere în mine și să fiu eu. Și chiar și atunci când nu au putut să fie laga mine, nu le-am simțit lipsa, deoarece au știu cum să mă motiveze și cum să mă încurajeze să fac tot ceea ce îmi place și m-au învățat că trebuie să mă autodepășesc dacă vreau să fiu fericită. Și așa am și făcut. Și pot spune că datorită acestor persoane din jurul meu, acum sunt mulțumită de mine și fericită. Acum fac ceea ce îmi place și ceea ce mă ajută pe viitor indiferent de ce vor spune alte persoane. Iar eu mă bucur nespus că am parte de astfel de persoane în viața mea.




09.05.2016

Dragă jurnalule,



De ce lumea nu mai vrea să citească? Trăiesc pe principiul că "Un cititor trăiește o mie de vieți înainte de a muri. Cel care nu citește niciodată trăiește doar una." Aceste vorbe spuse de George R. R. Martin mă fac să înțeleg faptul că dacă citești intri în pielea persoanjului și trăiești o altă poveste, o altă "viață", așa cum consideră autorul, iar acest lucru este pe cât se poate de adevărat. Întotdeauna mi-a plăcut să citesc cărți. De la romane polițiste, de dragoste, de cultură generală sau chiar și un manual de istorie până la cărți de dezvoltare personală, dar intodeauna am citit ceva. Consider că petrecându-ți timpul nefăcând nimic sau jucându-te la calculator în locul unei lecturi este o pierdere de timp. Realizez totuși că oamenii au nevoie de relaxare, dar ce poate fi mai relaxant decât o lectură despre ceea ce ne place? Există atât de multe domenii de unde poți alege, iar unii cred că lectura nu este importantă. Zilele trecute vorbeam cu cineva despre faptul că mi-ar plăcea să am o librărie pe viitor din simplul fapt că îmi place să citesc. Iar replica a venit extrem de dureroasă: "cine crezi că mai citește în ziua de azi?". Eu mi-am susținut în continuare părerea afirmând faptul că eu încă mai cred în persoanele care citesc. Ar trebui ca mult mai mulți oameni să susțină cititul în ziua de azi dacă nu vrem ca societatea în care trăim să fie una de analfabeți și de oameni care nu știu ce să facă în viață. De multe ori aud faptul că cititul nu ajută la nimic, dar ei nu înțeleg că tocmai cititul te ajută să urci pe scara societății. Cu cât ai mai multe cărți citite, cu atât ai o altă cultură, vezi altfel lumea și îți faci alt cerc de prieteni. E bine de știut faptul că trebuie să faci parte dintr-o categorie de oameni care adoră să citească, oameni care își dau seama de adevărata valoare a cărților, oameni cu o cultură superioară, ba chiar oameni mai deștepți decât tine. Cu cât stai mai mult în preajma lor, cu atât devii unul din ei. Dar cu toate acestea, trebuie să știi să faci față la tot și să fii la nivelul lor, să te remarci într-un sens pozitiv și să vrei întotdeauna să progresezi. Aceasta este rețeta succesului. Citește! Citește orice îți pică în mână, dar niciodată nu înlocui o carte cu un alt obiect nefolositor. La final, cunoștințele acumulate vor conta, nu timpul pierdut degeaba.

 

 

25.05.2016

Dragă jurnalule,



Cred că niciodată nu am fost atât de sinceră cu mine încât să îmi dau seama de cât de nepăsătoare am fost în toți acești ani. Pot spune că am fost egoistă. Și acest fapt e un lucru mare deoarece eu sunt o persoană altruistă și mereu sar în ajutor.
Noaptea trecută, neputând să dorm și venindu-mi multe amintiri frumoase din copilărie în minte, am dat peste un pasaj nedeschis din mintea mea care nu îmi dădea voie să îl scot la suprafață. Era despre sora mea. Persoana căreia îi datorez multe pentru că a știut cum să fie lângă mine și cum să mă ajute când am avut nevoie.
Mi-am dat seama că nu o apreciez la adevărata valoare. În toată lupta asta continuă pentru superioritate , am uitat valorile care contează cu adevărat. Am uitat cum e să fii soră. M-am luptat cu mine însămi, deoarece ea nu își dorea un război. Am vrut să câștig, și cred că premiul imaginar pe care îl aveam în minte m-a făcut egoistă și să uit de principiile mele. M-a orbit atât de mult încât nu vedeam cât de nefericită e.
Ce e cel mai amuzant e că ea este mai mare decât mine. Și lupta pentru superioritate o pierdusem din start. Voiam să fiu pe primul loc în ochii paritilor și voiam să fie mândri de mine, chiar și cu condiția ca ea să nu fie la limita așteptărilor lor.
Mi-am amintit de momentele de la grădiniță când întotdeauna voiam să o întrec la orice doar ca să fiu lăudată. Mi-am amintit de toate serbările din școala primară, ba chiar și din școala generală când mama venea doar la mine, iar la sora mea venea o bunică, iar câteodată nimeni. Mi-am amintit că asta nu m-a interesat niciodată și eu credeam așa trebuia fie. Deoarece eu credeam merit. Noi eram la diferite nu cum serbările picau intotdeuna aceeași zi.
Apoi am crescut. nu am încetat care nu avea se termine cu bine. Întotdeauna trebuia le amintesc părinților faptele mele bune, eclipsând-o pe mea. așa început totul se destrame. Noi nu eram unite, nu ne am pierdut încrederea cealaltă. uite așa, nici de azi nu avem o relație foarte .
Am început plâng. Pentru , după timp, nu nimic. Dar vreau o schimbare. Vreau ofer atenția de care are nevoie aprecierea de care acum.
dau pe părinți pentru ei ne-au trebuie fim cele bune ne întrecem limitele, dar nu ar fi corect. este mea mi-o asum cu răspunderea. spun ei toate acestea, nu m-ar crede.

 
  • Mindroc Victorita-Petruta
    Descoperirea artistului interior
    15
    154
  • Mindroc Victorita-Petruta
    Jurnalul meu
    3
    298
  • Mindroc Victorita-Petruta
    Istoria se înșală! Noi dovezi cu privire la ipoteza paleoastronautică" de Erich Von Daniken
    2
    491
  • Mindroc Victorita-Petruta
    Ce este fericirea
    1
    423