Afiseaza creatiile participante la concurs
6 aprecieri
395 vizualizari
Turculeț Ana Maria
Ipostaze adolescentine
Clasa: a 11-a
Data postarii: 02.02.2016
 

Hei, străine,

 

            Ce zici? Pot avea încredere în tine? Sau și tu ești unul din mulțime... Uneori mă gândesc că, dacă nu aș avea familia lângă mine, nu știu ce m-aș face. Zi de zi, am pe față un zâmbet imens, da, chiar dacă am aparat dentar, ce dacă? Nu consider asta un defect. Hmm, prima regulă pe care trebuie să o știi despre mine este că nu mă interesează părerea oamenilor din jur, pot spune orice, nu mă atinge nimic. Vorbele bune mă ating, dar nu din partea oricărei persoane. Așa, să revenim la subiect. Ador să zâmbesc și zâmbesc cu gura până la urechi! Știu, se întâmplă uneori să fiu într-un loc unde e multă lume și să zâmbesc și toate persoanele din jurul meu să se holbeze la mine în gură. Dar, nu-i nimic, sunt obișnuită. Mi-am dorit mult să am dinții drepți, deci îmi asum riscurile când iau o decizie. Hmm, da, ador să zâmbesc, cu toate că nu o fac mereu din suflet. Înainte ofeream zâmbete pe gratis tuturor persoanelor, astăzi am ajuns la concluzia că nu oricine îmi merită zâmbetul din suflet. Așa că zâmbesc de dragul de a o face. Eu și când sunt tristă zâmbesc. Îmi place foarte mult să spun adevărul în față, poate de aceea sunt și singură; spun ce gândesc în limita bunului simț, dar cred că oamenii preferă să fie îndopați cu minciuni dulci decât cu adevăruri crude. Eh, trecem și peste asta. Sunt prietenoasă, dar nu am prieteni. Cum naiba vine asta? Vorbesc cu toată lumea, dar nu consider pe nimeni prieten adevărat. Cred că în ziua de astăzi este exagerat de greu să găsești un prieten loial sau oare nu există? Mai am timp să descopăr lumea în care trăim, am abia 16 ani și 8 luni, mai am o grămadă de învățat și de experimentat. Facem o paranteză, crezi că la vârsta mea e rușinos să am un jurnal? Decât să spun ce am pe suflet unui om fals, mai bine îmi scriu gândurile pe niște foi sincere și curate.

            Of, jurnalule, singurul meu prieten... chiar și tu ești inexistent! E trist că nu îmi poți răspunde și tu, că nu îmi poți da sfaturi. De felul meu sunt o sfătuitoare extrem de bună, oamenii ascultă de ele și au rezultate bune, dar eu nu pot asculta niciodată de propriile sfaturi. Și nu știu de ce. Cred că îmi place să testez greșelile pe pielea mea. Sunt foarte energică, nebună într-un sens bun, am idei grozave, uneori prostești, alteori imature, sunt glumeață. Consider că orice problemă are o parte bună. Încerc să găsesc în negativ, parte pozitivă. În orice lucru rău, trebuie să existe și ceva frumos, bun, folositor. Sunt optimistă. Scuze, sunt chemată la masă. Pup!

            Am revenit! O altă latură a mea, crezi că e ok să mă bucur când ajut oamenii? Practic eu mă încarc cu fericirea oamenilor pe care îi ajut. Nu contează dacă îmi sunt recunoscători sau dacă merită, eu mă simt bine în momentele acelea. Îmi place să ușurez munca oamenilor, am o familie foarte numeroasă, am multe mătuși și unchi, verișori... îi iubesc pe toți. La mine, dacă cineva are nevoie de o mână de ajutor, o sună pe Maria. Îmi place să fac treabă, un lucru care îmi place la mine este că învăț repede, calc haine, fac mâncare, *ățenie. Dar nu fac numai treburi de femeie, astă-vară i-am ajutat pe ai mei la renovarea casei și am cărat lemne, am bătut cuie, am vopsit, mă descurc la absolut orice, dacă am instrucțiunile. Sunt dornică de muncă. Nici nu se pune problema să nu-mi ajut familia, dar îmi place să ajut și străinii. Îi ajut pe colegii mei mereu când am ocazia, am făcut cu ei chiar și meditații la mate. Nu contează câți au apreciat asta și câți îmi sunt recunoscători. Îmi place să ajut oamenii bătrâni, mereu am ajutat băbuțele să le car bagajele sau ce am putut.

            Sunt un copil apreciat, familia mea e mândră de mine. Acum câțiva ani cel mai mult îmi doream să obțin încrederea părinților mei. În ochii lor sunt cuminte și sunt mândră de asta. Ca orice copil, în adolescență și eu am luat-o razna. Am avut perioade și perioade. Tot timpul am avut note mari la școală; când eram mică făceam asta pentru că mătușa mea era învățătoare și nu voiam să o fac de rușine. Am ajuns la concluzia că îmi place să învăț și notele mari le iau pentru mine. Da, să crezi și să nu crezi, jurnalule! M-am îndrăgostit! Pot spune că a fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea, dar și cea mai urâtă. A fost o vreme de câteva luni. În plan sentimental, totul mergea bine și frumos. Era un băiat de care sincer nu mă așteptam să mă îndrăgostesc. Era fix opusul meu, dar iată că extremele se atrag. Eram tot mai visătoare, tot mai veselă. Nu mai vedeam nimic, nu-l mai vedeam decât pe el. Ai mei au aflat. De atunci s-a dus încrederea lor, s-a dus independența mea și totul. Ajunsesem să lupt pentru iubire. Cu părinții mei mă certam zilnic, el mă împăca; mă liniștea cât de cât, dar sufletul meu era tot mai răvășit. Aveam nevoia de liniștea părintească. După o perioadă mare de timp, când deja eram distanțată față de părinții mei, am ajuns la concluzia că în viață nu trebuie să îți dai familia pe nimic. Cât m-au bătut ai mei și cât au încercat să mă despartă de acel băiat, nu au avut nici o șansă. Am renunțat singură la el când nu am mai simțit presiune. A fost o perioadă foarte grea. Și spun asta, pentru că mi-a fost destul de greu să recâștig iubirea părinților mei. I-am supărat și îmi pare rău. Mi-a luat mult până i-am dovedit lui mami încrederea. Astăzi lucrurile s-au schimbat. Am o relație minunată cu familia mea, o iubesc mult și nu aș da-o pentru nimeni și nimic în lume. Sunt mândră că am ajuns tot la vorba lor și că am ascultat de sfaturile adulților. În momentul de față, nu mă mai văd îndrăgostită. Înainte mi se părea că mami are niște percepții ciudate, astăzi principiile mele sunt vorbele mamei mele de acum doi ani. Cred că m-a maturizat mult perioada asta, astăzi le aduc note mari, cumințenie, laude și fericire.

            Nu sunt un copil sfânt, să fie clar asta! Dacă petreci timp cu mine și sigur vei petrece de acum încolo, vei descoperi că eu chiar sunt nebună uneori. Odată, așteptam troleul și eram neatentă, din greșeală am urcat în față la șofer, ne-am speriat amandoi. Sunt o persoană împiedicată, uneori cad. Am o energie în mine... odată alergam prin liceu și cântam: „Sunt Maria balerina, am  venit în România, ca să arăt acrobația!” Am mers cu rolele în Mega și nu am avut voie să intru; m-am descălțat și am mers în șosete cu rolele în mână. Astăzi mi s-a întâmplat ceva special. Când veneam de la liceu, o doamnă  în troleu mi-a făcut loc să trec, eu i-am mulțumit frumos; în următoarea clipă mi-a spus că nu a mai auzit de mult timp un mulțumesc. M-am simțit educată.

            Dacă stau să le scriu pe fiecare!... Hai să lăsăm trecutul în spate! De astăzi ești unicul meu prieten, în tine am încredere și îți povestesc tot ce fac. Abia aștept peste 20-30 de ani să-mi amintesc de momentele când eram tânără și neliniștită. Vorbim mâine, somn liniștit!

 

 
  • Turculeț Ana Maria
    Ipostaze adolescentine
    6
    395